Marketizarea Trezirii

Marketizarea Trezirii

Parcă nici nu-mi vine să cred când mă uit în trecutul colectiv al anului 2002! Doamne, cât de mult s-au schimbat toate în numai 10 ani! Evoluţia aceasta exponenţială ne conduce în acest ritm către iluminare ori către un total sclavagism?

Aici, la noi, în anul 2002 incă era o ruşine, ba chiar, o nenorocire, iar o persoană aflată în procesul Trezirii putea trăi traume mari simţindu-se în afara lumii, în afara normalului dacă i se întâmpla să aibă viziuni despre trecutul sau viitorul cuiva, să aibă senzaţii în propriul corp care să reflecte afecţiunile altei persoane, ori să ştie, pur şi simplu, adevărul ascuns în spatele oricărei măşti, a oricăror false zâmbete sau meşteşugite cuvinte. Ceea ce atunci era considerat a fi paranormal, acum a devenit aproape normal datorită numărului mare de persoane care au început, uşor-uşor, să dobândească acces, să li se activeze acele abilităţi latente, care se află în orice om, în orice sistem biologic uman. Aş putea spune că aproape a devenit o modă să faci şi tu ca alţii, să poţi vedea şi tu aurele, câmpurile energetice ale altor oameni, să crezi că ştii despre ei, că îi cunoşti, că ai putere asupra lor, ori să le transmiţi programe energo-informaţionale în câmpuri.

Din păcate – dar încadrându-se în normalul socialului învăţat să contrafacă orice, oricând, doar pentru a obţine ceva – nu toţi oamenii care se consideră a fi treziţi, clarvăzători sau maeştri au atins cu adevărat măcar nivelul Iubirii, acel palier de conştiinţă în care Adevărul şi Iubirea se trăiesc în totalitate, nu doar ocazional. Mulţi au răsărit şi au început a se denumi clarvăzători, intuitivi, vindecători ba chiar şi maeştri spirituali.( Şi, în marele tablou, şi ăsta este un pas spre înainte.) O asemenea informaţie exprimată despre sine comportă aceleaşi trăsături bipolare ale realului nivel de conştiinţă al persoanei. Atâta vreme cât persoana gândeşte şi funcţionează în sistemul binar, bipolar, cartezian, dualist, pendulând între negativ şi pozitiv, între rău şi bine, mintea sa fiind astfel organizată de când s-a născut şi încă netransformată, ea nu poate avea acces la viziunea complexă, la dimensiunile superioare, în primul rând la mintea spirituală, ceea ce reprezintă un salt imens în evoluţia omului. O atare persoană Nu Are, prin urmare, Cum să rezoneze sau să acceseze informaţii dintr-un palier superior fără a le deforma, fără a le traduce şi interpreta cu ajutorul aparatului de interpretare personal, a nivelului real de conştiinţă, conştienţă, nivelului intelectual personal si personalitatii sale. Nu poate accesa decât universul informaţional al dimensiunii, al palierului în care se găseşte cu adevărat. Ceea ce va transmite va fi limitat de propria sa limită.

Influenţa pe care o au astfel de persoane asupra altor oameni ce au nevoie de ajutor, depinde, într-adevăr, de raportul dintre nivelul de conştiinţă al celui în nevoie şi nivelul de conştiinţă al “maestrului-clarvăzătorului-etc”. Dacă se poate stabili o relaţie de comunicare şi rezonanţă între cei doi, atunci cel mai slab primeşte, cel mai puternic dăruieşte, aceasta fiind una din legile naturale ale universului, intru păstrarea echilibrului şi continuarea evoluţiei. Astfel, fără să ştie, oamenii în nevoie, sfătuiţi de cunoştinţe sau prieteni sau rude, merg să ceară ajutor acelei persoane indicate a fi “salvatorul” şi recunoscut astfel de cei care l-au recomandat.  Şi, ca să fie şi mai “salvatori”, să aibă aura necesară, îşi construiesc cv-uri impresionante conţinând diverse diplome şi grade în diverse tehnici şi şcoli, construite în jurul altor iniţiaţi, mai inalţi decât ei, de vreme ce au simţit nevoia de a se duce la acele cursuri. Nevoia, necesitatea reprezintă, după părerea mea, singura motivaţie naturală, singurul foc ce determină reacţia de pornire, aprinderea interesului (poate chiar total) omului. Dacă omul nu are interes, curiozitate, dacă i se inhibă ( încă de mic copil), curiozitatea de a cunoaşte (nu doar de a şti!), atunci el este doar un sclav trăitor în confortul la care are acces Inerţia devine din ce în ce mai mare  odata cu trecerea timpului, şi rar se mai poate urni, mai poate dori să schimbe ceva, chiar dacă peisajul il irită, nu-i place, s-a săturat de el. Totuşi, mai bine şi mai sigur e să stai în teritoriile cunoscute, chiar dacă nefericirea îţi mănâncă sănătatea, chiar dacă viaţa nu este un prilej de bucurie şi sărbătoare, chiar dacă te mănâncă cu totul (pe pâinea cea neagră, ecologică şi sănătoasă) decât să te urneşti din locul în care doar atât poţi experimenta. “Schimbi locul, schimbi norocul” pare a fi mai degrabă o ameninţare şi un mod de a atrage atenţia că ceva rău şi negativ s-ar putea petrece dacă îndrăzneşti să schimbi locul.

 De altfel, legea universală a necesităţii ordonează şi prioritizează răspunsurile trimise către cei care au expediat o rugăciune, o dorinţă, o intenţie. Legea necesităţii funcţionează atât la nivel individual, cât şi colectiv, evident. Şi datorită acestui fapt, rugăciunile sau cererile făcute de un grup care reuşeşte să se armonizeze, să atingă starea de unitate, au o putere mult mai mare, un glas mai puternic ce se face auzit mai repede, Universul răspunzând astfel  nevoii-cererii acelei entităţi (formate prin unirea într-un scop, într-o intenţie a tuturor conştienţelor individuale adunate în acel grup) poate mai repede.

Sunt déjà incredibil de multe studii ce dovedesc puterea colectivului, a concentrării atenţiei şi conştienţei colective, puterea de manifestare a unei realităţi desemnate, chemate în manifestare de un grup de oameni. Sunt déjà cercetări atât în partea de măsurare a energiei electromagnetice,  a efectelor asupra mediului social şi cultural, dar şi, iată, cercetări neurologice ce au permis dezvoltarea NEUROMARKETINGULUI!  Da, chiar aşa. Neuromarketingul se bazează pe observarea reacţiilor subtile ale creierului uman, dincolo de ceea ce gândeşte persoana, dincolo de limitele impuse prin gândire, educaţie, cultură, tradiţie. Astfel, dacă unei persoane i se arată imaginea unui produs şi la nivelul epidermei sale se inregistrează o emisie de căldură, o transpiraţie discretă, insesizabilă de chiar persoana în cauză, dar înregistrată de fina tehnologie a electrozilor colectori de informaţie, atunci înseamnă că se poate marşa pe acel produs. Subconştientul persoanei a dat semne, deci, e posibil ca printr-o campanie susţinută,  prin repetiţie, persoana să “cedeze”, să îndepărteze barierele de la nivelul minţii sale conştiente, şi, cel puţin o dată, să cumpere acel produs.

Dacă, de asemenea, la nivelul globului ocular se înregistrează acele fine mişcări ce semnifică absorbţia, receptarea impulsului exterior (răspunsul energetic sub acţiunea focusului vizual), care va fi procesat în continuare până când scoarţa cerebrală va emite un răspuns de tip da sau nu, înseamnă că cel puţin am reuşit introducerea acelei informaţii in universul de frecvenţe al individului. Cândva, ulterior, prin repetiţie, acea imagine ar putea fi corelată, acceptată şi integrată în tiparul reţelelor neuronale. Pe nesimţitelea, omul  va elimina reacţia de respingere iniţială, bazată pe logica sa, pe verificarea în baza de date personală a valorii de necesitate a respectivului obiect şi, de ce nu (bob cu bob se adună toate), va dezvolta chiar o nevoie, până la o neapărată nevoie de lucrul respectiv.  Ochelarii speciali care analizează aceste mişcări ale focusului vizual ne arată interesul prioritar şi iniţial al persoanei, determinat însă şi de context şi de starea persoanei în momentul analizei. Ceea ce se întâmplă la nivel subtil, însă, odată ce o informaţie a pătruns în câmpul, în universul de informaţii al individului,e suficient. Corelarea informaţiilor, se poate vedea, cât de cât, doar prin analize sofisticate de tipul RMN-ului sau CAT-ului şi doar parţial. Slavă Domnului, încă nu s-a descoperit întreaga hartă a proceselor mentaţiei, astfel că încă nu se poate descifra şi etala pe un ecran orice gând. Chiar dacă, în sprijinul persoanelor cu dizabilităţi există déjà instrumente, căşti cu electrozi conectaţi la un calculator ce va afişa, va scrie singur, fără de apăsarea vreunei taste, cuvintele traduse astfel din mintea celui conectat si caruia ii este sete, de exemplu, parte din ceea ce gândeşte persoana ce nu se poate exprima verbal sau prin scris. Deci, nu mai e mult!

Neuromarketingul studiază răspunsul afectiv, cognitiv, comportamental al “subiectului”, al creierului subiectului. Iată că, aproape orice locuitor al planetei devine un subiect. Influenţa (sau manipularea?) asupra  modului în care un individ ajunge să-şi dorească ceva, să-şi pună energia în mişcare pentru a dobândi ceva, indiferent ce, de la obiecte mici şi mari şi până la plăceri sexuale ori stări modificate de conştienţă, sentimente şi emoţii, este de fapt o ştiinţă în plină dezvoltare, folosindu-se de suratele sale, celelalte ştiinţe precum fizica, astrofizica, chimia, electronica şi electrotehnica, pe lângă, bineînţeles biologia şi tot ceea ce ţine de “catedra” ştiinţelor viului. Sociologia şi psihologia îşi adaugă şi ele resursele, alături de antropologie şi etologie, dar şi de religie.

Sunt sigură că puteţi găsi multe informaţii despre neuromarketingul ce se aplică in statele cu puternice economii de mai bine de 20-30 de ani şi acum şi la noi. Dar şi in studiile despre meme, ori influenţa reclamelor asupra minţii umane, asupra comportamentelor umane, aşa cum puteţi găsi informaţii despre autosugestie, programare neurolingvistică, arta de a vinde cât mai bine şi mai mult, arta de a convinge, arta de a avea succes, ştiinţa webdesignului, ştiinţa stabilirii titlurilor, a mărcilor, a …

Mi se pare extraordinar că omul a ajuns să cunoască atât de multe despre om, despre cum poate fi influentat, despre acţiunea sa asupra mediului, despre interconectarea cu mediul, despre felul în care mediul-contextul contextualizează şi determină legi şi ritmuri de manifestare, realitate şi evoluţie. Mi se pare fantastic că s-a ajuns aici în numai 100 de ani. La fel cum mi se pare fantastic că o parte din cercetările secrete făcute pentru dezvoltarea capacităţilor de apărare au ajuns să se transpună în gadgeturi, în produse de alterare şi modificare a undelor cerebrale prin propria voinţă pentru a accede la viziuni şi dimensiuni invizibile. Mi se pare extraordinar că (astro)fizica a dăruit medicinii posibilitatea de a scana interiorul corpului uman, până la nivel atomic şi subatomic.

Dar îmi doresc să fim cu toţii conştienţi că toate aceste descoperiri s-au făcut de nişte minţi omeneşti, prin intermediul reţelelor neuronale şi proceselor subtile de procesare a informaţiilor dintr-un corp uman s-a putut ajunge până aici. Inteligenta acestui corp este nelimitata. Deci, omul încă este mai puternic decât tehnologia pe care el o creează. Tot aşa cum Dumnezeu-Câmpul de Conştiinţă Pură-Universul tot mai puternic este faţă de o parte a creaţiei-manifestării-expresiei sale.

Mă întreb doar dacă cu atâtea minunate descoperiri ale ştiinţelor suntem mai fericiţi, mai sănătoşi şi mai bucuroşi de viaţa noastră aici şi acum. Toate aceste descoperiri sunt folosite pentru a ne îmbunătăţi viaţa cu adevărat? Pentru a ne manifesta-exprima potenţialul în această formă-in acest context planetar, extraordinarele resurse (cu care se pare că am fost hărăziţi încă de la începuturi, “după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu” făcuţi) îşi găsesc exprimarea şi prin aceste fantastice descoperiri ştiinţifice? Ele dovedesc şi  cooperarea, şi colaborarea, şi, implicit, şi incapacitatea de a merge mai departe pe calea descoperirilor de unul singur sau izolat. Dacă la nivel ştiinţific oamenii au ajuns să înţeleagă nevoia de colaborare, cooperare şi interdisciplinaritate, de unitate, atunci probabil ar fi cazul ca şi la nivel religios să se atingă aceeaşi concluzie? Căci, până una alta, am fost învăţaţi că Ştiinţa se opune Religiei…  nu?… Cu toate că Vaticanul deţine cel mai mare observator astronomic din lume! (poate doar pentru a-l căuta pe Dumnezeu prin cer?) Cele ce se opun alcatuiesc un intreg. Dacă o faţă se schimbă, şi cealaltă faţă va urma.

Pentru a folosi aceste  realizări ştiinţifice în sensul evoluţiei complete, complexe, spirit/suflet-corp/materie  cred că trebuie să trecem neapărat într-o paradigmă a iubirii, un nivel de conştiinţă global aflat la cel puţin valoarea de 540, nivelul calibrat al Iubirii Necondiţionate (Scala Conştiinţei – David R. Hawkins), astfel încât să nu mai existe riscul folosirii în sens distructiv a nici uneia dintre fantasticele descoperiri. Altfel, Hiroshima va părea doar o explozie de artificii. Nu se poate depăşi tentaţia folosirii oricărei informaţii ŞI împotriva vieţii, dacă nu se ajunge la acel nivel de conştiinţă în care această tentaţie nu se mai manifestă, adică la iubirea necondiţionată.

Până una alta, vedem trademarks, TM, semne de identificare a posesiei dreptului de folosire a unei tehnici, a unui produs, curs, sistem până şi în domeniul spiritual. Se întrec mulţi profesori şi maeştri să-şi aroge dreptul de folosinţă şi proprietate intelectuală asupra informaţiilor obţinute din univers. Puţini sunt aceia care împărtăşesc aceste informaţii fără de a crea o dependenţă, fără de a crea o mică industrie în jurul lor. Apoi se supără când alţi colegi de breaslă au mai mult succes, şi vor încerca să-şi îmbunătăţească “imaginea” sau “logo”-ul folosindu-se de chiar experienţa colegilor ce le-au stârnit invidia. Sau, cum mi s-a spus de curând, fără ca măcar să-mi fi manifestat vreun interes în acea discuţie, aflu că în mediul  conferinţelor şi seminariilor spirituale, conferenţiarii se bârfesc între ei şi îşi plătesc poliţe… am rămas uluită. Pentru mine o asemenea atitutudine nu are absolut nimic de a face cu spiritualitatea!  In încercarea de a monopoliza “piaţa de seminarii şi conferinţe spirituale”??? WOW! Piaţa???!

Ceea ce poţi împărtăşi este ceea ce ai avut posibilitatea să “pescuieşti” din ce ţi-a dat Dumnezeu, Sinele tău, Universul ca informaţie şi energie, iar creierul tău a avut posibilitatea de a exprima ulterior în limbaj, în cuvinte. Ceea ce se trăieşte ca experienţă directă, intr-o meditaţie, să spunem, poate fi ulterior descoperit şi în cărţi, numit şi denumit déjà, ca fiind o cale, o tehnică, o soluţie pentru înaintarea spre transformarea corpului, a minţii, o cale de eliberare din iluzie şi suferinţă, datorate exclusiv lipsei de cunoaştere.

Imi pot pune dreptul de copyright pentru ceea ce prin munca mea am dobândit, prin calităţile mele intelectuale şi spirituale am ajuns a exprima, dar nu pot să fac din asta un trademark. Nu pot restrânge dreptul la folosirea unei tehnici pe care am dobândit-o pe calea revelaţiei, a comunicării cu universul, cu sufletul meu, cu Dumnezeu, atâta vreme cât, în acelaşi timp, doresc să o împărtăşesc altora. Facem o marfă chiar din orice? Tot la nivelul posesiei ne aflam?

  Fiecare om are un trademark divin. O amprentă energetică ce îi defineşte implicit şi  valorea sa, dar şi “autorul”, “producătorul”.

 Nimic nu este rău sau bun decât analizat din perspectiva unui sistem de referinţă care permite astfel de judecăţi, astfel de diviziuni. Nimic nu este mai bun sau mai rău. Totul este, în fiecare nivel de conştiinţă, de experientizare a vieţii, exact aşa cum este. Înţelegerea acestui lucru, a faptului că există trepte-paliere-dimensiuni-niveluri diferite de experientizare, de trăire conştientă şi experienţă a vieţii poate că ar conduce la mai multă toleranţă, la mai mult respect, la pace şi acceptare şi la o diminuare a sistemului comparativ moştenit. “Tinerii din ziua de azi” par mai uşor receptivi la ideea că fiecare face ce poate, cât poate, în felul său. Chiar dacă par mai izolaţi de lume – ceea ce probabil că este chiar o reacţie firească, un efect al lipsei de rezonanţă cu criteriile lumii vechi – cu căştile în urechi mai tot timpul (ceea ce, într-o cantitate mare, imi pare rău că trebuie s-o spun, dar le afectează auzul ), păstrând un contact mai clar cu muzica ce le place, ori poate ascultând audio-books, sunt, mulţi dintre ei, mult mai “predispuşi” evoluţiei către nivelul iubirii necondiţionate decât cei mai mulţi dintre “încărcaţii” de experienţă a vieţii. Aceşti tineri au nevoie doar de curaj. Curajul de a fi ei, aşa cum sunt, dar şi îngăduitori şi cu respect faţă de ceea ce văd în jurul lor. Ar trebui doar să-şi dorească a se exprima, fără teamă, fără agresivitate, fără dorinţa de a nimici ceea ce văd şi nu le convine. Nu cu ostentaţie, nu călcând peste cadavre, nu cu ură sau resentiment, nu ca să dovedească că sunt mai buni, ci doar pentru a se exprima pe ei înşişi şi viziunea lor. Nu pot uita că ei sunt rodul dezvoltării câmpului general şi contextual de informaţie-cunoştinţe în care s-au născut, iar acest câmp a fost susţinut şi crescut de cei de dinaintea lor. Asta nu trebuie uitat.

Sper că nu vom ajunge până la a vedea un simbol TM peste lumina soarelui. Ori pentru aer. Nimic nu este imposibil. Iar omul este excepţional!

© Daniela Marin, 2012    

Advertisements

One thought on “Marketizarea Trezirii

  1. Pingback: Marketizarea trezirii | Dezvoltare spirituala – Spiritual Development

Comments are closed.