Eutanasierea copiilor autisti?

De la bun început omul suferă de teama de a nu fi părăsit, de a nu rămâne singur, nehrănit, neschimbat, nealintat, are nevoie de toate acestea pentru a supravieţui în noul mediu în care a intrat. Lumea din jur  îi este necunoscută bebeluşului, cu excepţia mamei, singurul mediu relativ cunoscut pentru că acolo s-a format corpul său. Conştienţa bebeluşului ne pare inexistentă, la fel cum considerăm copiii autişti a fi bolnavi pentru că refuză să continue anumite tipare de relaţie cu lumea înconjurătoare, refuză să accepte toate graniţele şi regulile de funcţionare ale societăţii noastre. Ori bunul mers al societăţii trebuie să continue, nu? Doar continuă foarte bine!

Nu ştiu dacă e adevărat, mi-a fost şi teamă să verific, dar am primit un email care m-a şocat. Mi-am repetat că nu, nu poate fi adevărat. Că nu se poate ca un parlament şi un guvern al unei ţări faimoase, europene, Belgia, să ia în discuţie eutanasierea copiilor autişti la cererea lor! Dar articolul acesta pare să spună multe alte lucruri şi despre Marea Britanie, unde deja se petrece eutanasierea copiilor autişti, şi despre reducerea cheltuielilor de tratament şi întreţinere prin eradicarea elementelor sociale ce nu sunt apte de muncă. Mâine, poimâine vor fi “eutanasiaţi la cerere” şi paraplegicii, şi cardiacii, şi oricine nu este un bun sclav executant, producător de servicii pentru surplusul corporaţiilor, a celor ce conduc de fapt lumea asta. (Apropo, urmăresc de câteva luni un serial foarte interesant: “Continuum”! Eu care nu mă uit la televizor decât extrem de rar, nu mă uit nici la seriale, am “descoperit” câteva seriale ce conţin informaţii interesante. “Continuum” a fost al patrulea, după “FlashForward”, “rEvolution”, “Touch”.)

Întotdeauna marile crime se ascund în spatele unei acţiuni “de bine”. Orice descoperire ştiinţifică poartă stigmatul polarităţii în care ne scăldăm în masă: poate fi folosită înspre binele sau înspre răul omului şi al habitatului său. Dezinformarea, informarea parţială, zvonistica şi manipularea globală sunt arme la vedere, nu ascunse prin hangare sau laboratoare secrete subterane.  De fapt, ar trebui să spun hipnoza în masă, aşa cum a ţinut să sublinieze un domn, foarte doritor de a mă cunoaşte, chestiona şi a mă distra cu un banc spus de două ori, ca să nu uit cumva, ori poate ca să înţeleg că e serioasă treaba… un domn care mi-a înşirat într-un timp foarte scurt calităţile dumnealui (consilier politic, om al cuvântului scris, rostit şi tipărit, mason, inteligent şi glumeţ, fără nicio teamă de a spune verde în faţă – şi în noul tip de economie eco – ceea ce gândeşte) pentru ca, în final, să-mi pună o întrebare: “Am şi eu o curiozitate. Cărţile astea (ale lui David R. Hawkins) au vreo valoare, chiar pot ajuta cu ceva, când vorbim despre hipnoză în masă?”

Să spun şi bancul pe care mi l-a spus de două ori, a doua oară adăugând că el este pe jumătate rus: “Ce faci când îţi cere un rus prietenia pe facebook? Te aşezi imediat în genunchi şi-i ceri iertare!”

Dar să revin la articolul despre eutanasierea la cerere a copiilor sub 18 ani, diagnosticaţi cu autism. Foarte mulţi dintre autişti au cel puţin o calitate extra-ordinară. (Am scris cu cratimă special, pentru a scoate în evidenţă faptul că este dincolo de ordinar, de obişnuit, căci acest cuvânt îşi pierde deseori sensul prim prin repetiţia şi şabloidizarea sa în alăturări ştiriste ce caută senzaţionalul.) Este plin internetul de astfel de genii care nu-şi pot lega şireturile sau nu-şi pot face nevoile fără de ajutor, dar care înţeleg matematica, informatica, fizica, biologia de la 4 ani, care pot să reproducă fidel prin desen imaginea Romei văzută o singură dată din elicopter şi câte şi mai câte. Îmi imaginez că pentru un astfel de geniu este într-adevăr tare greu să trăiască pe lângă noi, ceştilalţi, obişnuiţi să suportăm rutina socială, păcălelile pseudo-culturale şi religioase, continuatori ai traditiei. Îmi imaginez că un astfel de geniu nu se bucură neapărat că a aterizat în această lume, dar nu îmi prea pot imagina cum de şi-ar cere el moartea, plecarea, ieşirea din spaţiul ăsta doar pentru că are voie s-o facă, adică legea îi permite să se ducă la doctor şi să-i ceară acestuia să-i facă o injecţie pentru că s-a săturat. O avea vreo limită de vârstă definiţia copilului minor şi autist în proiectul belgian? O fi posibil si la 4 ani? Copilul care nu poate să participe la bunul mers al societăţii, nu-şi poate aduce contribuţia la sporirea averilor controlorilor lumii, capătă totuşi dreptul de a-şi manifesta liberul arbitru şi a-şi cere singur extragerea din lume?  El care nu este apt a judeca şi a se comporta corect după criteriile raţiunii acceptate de legiuitori???

Cea mai eficientă tactică este aceea de a face populaţia să-şi ceară ea singură anumite legi. Cum este şi cazul legii bunului simţ şi a măsurii în presă. Ne-am săturat de mojicii, de pornografii, de un limbaj menit să sporească nivelurile inferioare ale conştiinţei umane, şi pentru asta cerem să se introducă cenzura. Legea, ca orice lege, va putea fi folosită şi altă dată, în alt context, atunci când legiuitorul va considera că o emisiune în care se dezvăluie informaţii ce au potential negativ, care ar putea speria populaţia, trebuie interzisă. Reinstaurăm cenzura, ne-o cerem singuri, în loc să investim în oameni şi-n schimbarea lor, in loc să scriem mii de scrisori televiziunilor şi radiourilor şi ziarelor astfel incât să aibă dovezile că nu ceea ce oferă ele este ceea ce se cere cu adevărat. Pentru că asta este replica de fiecare dată: asta cere publicul! Iar noi trebuie să facem rating! Gustul publicului se educă, şi, din păcate, mie mi se pare că după anii 90 a fost pervertit şi i s-a băgat pe gât spectatorului român ceea ce el nici nu cunoştea, nici nu avea cum să ştie dacă îi place sau nu. Alinierea cu occidentul în programele difuzate a fost alegerea şefilor acelor televiziuni şi nicidecum a publicului. “Pofta vine mâncând” zice o vorbă populară, şi bine zice, că până la urmă “obişnuinţa e a doua natură”.

Cine a citit cartea “1984” poate înţelege că vizionarul său autor, George Orwell, şi-a dat chiar viaţa pentru a ne înştiinţa încă de atunci, din 1946, că “Big Brother” va veni!  Sunt atâtea informaţii la vedere, atâtea posibilităţi de a înţelege ce se întâmplă de fapt, cum sunt manipulaţi oamenii să creadă, să simtă, să aibă emoţii, să vrea, să-şi dorească, ba chiar să se ucidă unul pe altul pentru credinţe, pentru a sluji interesele altora… Inteligenţa omului este din ce în ce mai sufocată, otrăvită nu doar de chemtrails, de substanţe introduse în apă şi mâncare, ci de cele mai crunte otrăvuri: cuvintele, imaginile, sunetele, mirosurile, gusturile şi atingerile. Acestea sunt căile de acces în procesarea minţii, în dezvoltarea unei personalităţi, acestea sunt “orificiile” prin care ajunge falsul să domnească instaurându-se în credinţă.  Şi pentru a năuci complet un creier, îi mai transmiţi şi unde specifice, care antrenează reacţii specifice, că doar corpul este o măşinărie cu cea mai performantă antenă de emisie-recepţie incorporată. E simplu. E general. Important este să eviţi trezirea. Îi ţii adormiţi şi năuciţi printre ştiri, curente, mode, modele, trenduri şi gata, ai o armată de bufniţe ce-au privit la luna plină şi care vor face exact ceea ce vrei tu să facă!  (Legend of the Guardians, film artistic, desen animat, din 2010. Un mesaj social deosebit, aşa cum şi alte filme se străduiesc să transmită adevărate avertismente, nu doar desene animate precum Wall-e, dar şi Atlasul norilor sau chiar recenta ecranizare după Anna Karenina.)  Filtrele selective ale inteligenţei personale şi ale nivelului spiritual îndeamnă către pierderea timpului şi a energiei proprii (până la îmbolnăvire) în scandaluri, bârfe, showuri cu infidelităţi sau showuri cu politicieni, ori către încă existentele forme de artă ce reuşesc să transmită vibraţia frumuseţii şi a iubirii, să transmită mesaje şi pilde conştiinţei superioare, conştienţei spirituale ce există implicit şi natural. Alegerea este a noastră!

Oare parlamentarii belgieni chiar vor alege să voteze această lege? iata si articolul: http://www.infowars.com/euthanasia-for-children-nears-approval-by-belgian-parliament/

si un alt articol despre autism:

http://www.open.edu/openlearn/body-mind/health/health-sciences/what-autism

© Daniela Marin

Advertisements

One thought on “Eutanasierea copiilor autisti?

  1. Pingback: La ce ne trebuie nouă evoluţie spirituală? | Dezvoltare spirituala – Spiritual Development

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s