Marele Teatru

europe-according-to-the-future-2022-870x621

Cam aşa ar putea arăta harta Europei  în următorii câţiva ani, dacă nu arată deja aşa şi sunt eu ignorantă. Adică, neştiutoare. Cum să le ştii pe toate? Da, dar ignoranţa se plăteşte scump, ca şi prostia, d-apăi încrederea în oameni?… Cum? Aţi spus ceva? N-am înţeles, vă rog să repetaţi! … Ah, da, prostia e mai grea la preţ din cauza răutăţii cu care se îmbină pe la cusături. Sunt nişte cusături speciale, spermato-ovuliene ţesute cu fire de Cartier. Nu, nu mă refer la faimoasa firmă, ci la Cartierul, gaşca, grupul, şcoala, profesorii, prietenii, televizorul, feisbukul, şi orice alte binecuvântări ale dezvoltării producţiei de bunuri şi servicii mondiale. Şi mai din greu se plăteşte încrederea în oamenii care spun vorbe, vorbe, vorbe, au învăţat să se programeze la neuroni şi să­-şi urmărească gestica şi mimica, au participat la concursuri internaţionale de pantomimă în oglindă şi, îmbrăcaţi frumos şi corporate, cotizează la marea economie a frăţiei, apoi pleacă în căutare de proşti sau de inocenţi. Ăi de nu sunt proşti, sunt inocenţi.

Zicea cineva să nu-ţi pui încrederea în altceva decât în Dumnezeu, căci dacă-ţi vei pune încrederea în oameni, aceştia te vor înşela, te vor răni, pentru că atâta pot ei, bieţii, fiind complet nevinovaţi deoarece rulează programul “omul supus greşelii – omul păcătos”. Păcătosul este omul care a incălcat regulile şi legile şi normele bisericeşti. Chiar dacă toţi oamenii se trag din Adam şi Eva – păcătoşii păcătoşilor, cei care au încălcat interdicţia de a gusta din copacul cunoştinţei binelui şi răului – păcătoşi sunt cei arondaţi bisericii creştine. Restul se cheamă păgâni. 1,344,130,000 – cam atâţia păgâni ar fi doar prin China cea mărinimoasă şi mereu gata să împrumute, să finanţeze, să ajute… Mă-ntreb cum s-or fi înţelegând chinezii cu ungurii (din Ungaria) şi cu ruşii (de peste tot) în privinţa României ca să pună de-o glumă Americii…

Dar, nu despre aste mărunţenii voiam a vorbi. Ele sunt chiar mărunţiş pentru asurzit urechile spectatorilor. Cum ? De ce suntem spectatori? Păi, dacă aşa e piesa?!… Noi, ca spectatori, avem şi noi viermuiala noastră de jucat în staul, pardon, în stal. Dar pe scenă urcă doar maeştrii artei actorului. În spatele scenei stau maeştrii regizori şi scenografi, iar maestrul scenarist este invizibil. Ei, poate n-o fi doar unu’! Au lucrat şi ei în echipă, de 5 stele!

Piesa se desfăşoară scenă cu scenă, act cu act. Se mai trezeşte câte-un spectator şi iese din sală. Pe măsură ce rămân locuri goale, plasatoarele de bilete aduc pe altul care stătea, bietul, la coadă, în aşteptare, să intre şi el la spectacol. Îl conduc sau îi indică locul pe care să se aşeze şi-i fac semn să tacă, să nu deranjeze ceilalţi spectatori. Ăsta, nou-venitul, deh, se bucură şi el de unde-apucă să vadă piesa. Mai de la mijloc, mai de la sfert, dar ce contează? “Uite, emoţia e mare! Mari actori, domnule! Extraordinar talent! Cum ne fac ei să simţim simţurile! Cum ne trezesc emoţii, plâns, râs, melancolie, de toate. Da’ uite, că se mai şi doarme! Cum o putea să doarmă ăla? In fine, poate o fi obosit, omu’.” Din dreapta se ridică un spectator şi se îndreaptă spre ieşirea din sală. “Oare de ce iese? De ce nu le-o plăcea piesa asta? Dar, lasă, mai bine că iese, că aşa o să poată intra altcineva de la coadă, ca mine! Că şi eu, tot aşa am avut noroc să intru, c-a ieşit unu’. Ah, poate intră tânăra aceea frumoasă! Vai, ce frumoasă era! Parcă seamănă puţin cu actriţa asta de vorbeşte  acum… frumos, auzi, zice că e un pescăruş…”

Mai contează cine îşi pune graniţa unde? Mai are vreo importanţă cum se cheamă forţele de ordine ale comunităţii  în care trăieşti? Mai contează ce faci sau ce nu faci? … Da, asta încă mai contează.  Pentru tine! Pentru propria ta piesă de teatru. Te poţi ridica şi ieşi, poţi rămâne aşezat în continuare pe scaunul indicat de plasatoare, spectator fidel. Afară, în afara Marelui Teatru, te aşteaptă viaţa ta.

Daniela Marin

Advertisements

One thought on “Marele Teatru

  1. Si eu sunt spectator la acest spectacol și am observat că pe alocuri devine interactiv, în sensul ca unii dintre spectatori, cei dotați cu busola adaptabilității încearcă pe toate căile să se transforme și ei în actori, regizori…Iată! lângă mine, o doamnă tratează cu o plasatoare acesta posibilitate.

    Like

    Reply

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s