BLF – Bilantul lucrurilor frumoase

“Şi eu?… Şi eu?… Eu pentru mine când mai scriu?”

Cam aşa striga ceva pe undeva prin mine şi eu nu aveam timp să aud. Nu am avut timp nici să scriu pentru noul volum din Colecţia NOI în secolul XXI! Nu e gata, dar, şi pe acesta vreau să-l tipăresc până la sfârşitul anului. Poate că nu se va ridica la înălţimea primului, “Adolescenţii”, pentru că nu mai suntem niciunul (dintre cei care ne-am hotărât să scriem pentru această adunare de gânduri despre viaţa noastră acum) atât de proaspeţi! Fugim dintr-o parte în alta, să facem tot felul de treburi, frumoase (cel puţin pentru mine, nu-mi displace deloc ceea ce fac), dar ne rămâne puţin timp să ne despovărăm de vechi, de hainele maturităţii. Şi dacă pornim la vorbire (sau scriere) aşa gros îmbrăcaţi (că tot a venit frigul sau iarna sau doar un vânt şi o ninsoare), ne vom mişca puţin mai greu printre paranteze! (Hei, ce mă distrez eu cu parantezele astea! hihi)

Aş începe un bilanţ de pe-acum, că parcă văd că mă prinde revelionul fără el. Când a trecut şi anul ăsta?

Oare mă mişc eu mai repede (prea repede, îmi spun unii), se mişcă planeta mai repede? Asta o fi de bine, că dacă mă gândesc la spinul electronului şi capacitatea lui de a schimba lumea, nu pot decât să mă bucur. (Ei, şi? Ce, altfel nu mă bucur?) S-au schimbat atâtea, că parcă nici nu le mai pot observa. Şi din când în când, e bine să te opreşti puţin în loc (sau pe loc?… dar de ce deasupra locului? Asta ar însemna că priveşti de sus, cu superioritate… Nu! Mai bine în loc!) şi în popasul ăsta să te uiţi înapoi şi să cauţi lucrurile bune şi frumoase pe care le-ai făcut, în primul rând pe-acestea, şi-atunci, lumea va fi frumoasă! Atâtea lucruri minunate facem şi totuşi ne împiedicăm mereu de cele mai puţin minunate! Cu siguranţă am uitat că am zâmbit unui copil necunoscut şi el ne-a zâmbit înapoi. Mai mult ca sigur că am ajutat o persoană sărmană cel puţin o dată pe an. I-am întins un umăr de sprijin sau am dat o sumedenie de telefoane pentru a ajuta un prieten… Ce-ar fi să ne căutăm frumuseţea mai mult decât ne căutăm (cu sârguinţă) urâciunea? Nu zic să ignorăm nimic, dar, pentru fiecare dintre noi cred că este necesar câte-un moment de felul ăsta: Bilanţul Lucrurilor Frumoase. Nu de alta, dar mai avem timp să mai facem din astea, frumoase, până se încheie anul!

Asta mi-aminteşte de sfârşitul anului trecut şi nebunia din jurul lui 2012. Unde sunt şi ce fac acum cei care trâmbiţau fals, care au speriat oamenii, care au făcut bani buni… S-au ascuns? Ei, aş! S-au repliat, au schimbat, au reinterpretat… Că lumea uită, deh! Şi iartă! C-aşa suntem noi, iertători şi buni!

Şi pentru că am pomenit de NOI în secolul XXI, despre noi, toţi, o omenire omenoasă, şi mi-am amintit şi de 2012, ce-ar fi să vă reamintesc (glumeşti?… Poate să spui acum, pentru prima oară! Prea puţini sunt cei care ar avea cum să-şi “re-amintească”) de primul volum al acestei colecţii, căci timp să scriu mai mult aici, acum, nu mai am! (Am respirat, acum mă-ntorc la corectura unei cărti de poveşti pentru copii şi părinţi pe care sper să o aducă Moşul!) Enjoy!

http://noiinsecolulxxi.wordpress.com/2012/12/02/din-caietul-iarinei/

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s