Dragobete

Dragobete

Mie mi-e clară originea slavă a acestui cuvânt. Mi-e clar şi faptul că puţin înainte de 1 martie, odată cu ciripitul păsărilor în căutare de pereche, şi oamenii, treziţi din hibernarea inimii, în rezonanţă cu natura, îşi deschid porţile (nu înainte de a-şi fi  făcut curăţenie!), se-mbracă frumos şi ies pe stradă, pe uliţe şi pe oriunde pentru a-şi găsi perechea, pentru a-şi găsi bucuria impărtăşirii iubirii din prea plinul inimii lor.

Păsările – simbol al spiritului – sunt primele. Ele ne dau semnalul şi ne prevestesc mereu schimbările vremii şi pe cele ale vremurilor. Cel puţin mie aşa îmi pare.

Bunăoară cucul,  ar trebui să ne anunţe atât echinocţiul de primăvară, cât şi solstiţiul de vară. Ce să mai înţeleg eu când am auzit cucul cântând şi în noiembrie, şi iar, zilele trecute, cu o lună înainte de echinocţiul de primăvară? Ce s-o fi întâmplat cu el? S-a aciuit, e clar, un cuc pe lângă casa mea. O fi mai de poveste decât toate poveştile şi basmele ce l-au pomenit atât de mult? O fi spiritul vreunui iubit, o fi glasul vremii? Căci dacă nu eram sigură, sigură că nu va ninge (în iarna ce urmează a se încheia) până la mijlocul lui ianuarie, o fi venit să-mi cânte el, în noiembrie, ca să fiu foarte sigură?…  Prevesteşte el omului schimbări majore, evenimente importante ce va să vină, situaţii mai puţin obişnuite, ori poate chiar şi că il caută iubirea şi are a se pregăti? Eu cred că fiecăruia îi spune câte ceva. Important este ca omul să-nţeleagă, adică să se facă una cu pasărea cea trimisă de Dumnezeu, acest înger deghizat, şi să audă mesajul trimis special pentru el.

O fi fost şi Dragobete vreun înger cupidonian sau nu, vreun ţap cu picioare puternice – după cum spune Wikipedia că ar fi având acest cuvânt oarece rădăcini şi pe la daci – poate chiar vreun zeu al curajului, al năzuinţei, vreo capră temerară şi încăpăţânată în iubirea sa de înălţimi, cuceritoare curajoasă a drumurilor neumblate. Dar dacă îl căutăm în eter, dacă-l strigăm pe nume şi-l rugăm să ni se-arate, oare o veni? Oare ne-o vorbi? O fi oare vreun spirit ce sălăşluieşte printre corzile lumii româneşti gata să-şi sune cântecul in rezonanţă cu atingerea omului ? Posibil. De-aceea, până când omul nu atinge coarda iubirii ori nu doreşte împerecherea, nici cântecul nu se poate naşte. Până când omul nu-şi trimite iubirea în eter, nici iubirea nu are cum a-i răspunde. “Bate şi ţi se va deschide”.

O altă ocazie de-a ne reaminti de iubirea romantică, o altă ocazie de-a ne mai înălţa inima şi mintea în frecvenţele sărbătorii!

Dragobete Fericit!

Daniela Marin

???????????????????????????????

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s