Vernisaj – “Dupa licurici”


Editura Cartea Daath şi-a început viaţa în anul 2004, deschizându-şi ferestrele cu o colecţie-stindard: Colecţia Ştiinţă şi Spiritualitate. În catalogul editurii s-au adunat încet, dar sigur cărţi învăţătoare şi autori valoroşi, maeştri spirituali autentici, autori ce au adus lumină celor aflaţi în căutarea ei. Crearea unui pod de legătură între ştiinţă şi spiritualitate a fost principalul ţel al acestei activităţi editoriale ce a primit numele Cartea Daath, adică acea carte ce poate sprijini traversarea podului  dintre materie şi spirit, dintre discipol şi maestru, o cheie ce deschide poarta universului cunoaşterii.

Dar cum am putea vorbi de spiritualitate fără a include arta, trăirea artistică, acea înălţare dincolo de paradigma raţiunii, de cele mai multe ori doar dualiste? Cum am putea vorbi despre lumină, fără de a privi lumina născută dintr-o pictură pe pânză, ori de mişcarea ca o respirare a tuşului pe hârtie împreunându-se cu versul ori cu gândul? Astfel a luat naştere o a doua colecţie, tot în anul 2004: “Colecţia Poezii, Gânduri, Desene”. Fiecare carte din această colecţie este o asemenea îmbinare de gând-vers şi desen sau pictură ori fotografie. Cărţile ne vorbesc, ne cântă şi ne văd, hârtia din care sunt făcute ne atinge sufletul din vârful degetelor. Cum altfel aş putea vorbi despre picturile Alexandrinei-Carmen Ene, ele însele poeme nerostite?

Însoţirea poeziilor din volumul “Purtătorul de cuvinte” cu imagini ale picturilor Alexandrinei Carmen Ene s-a petrecut firesc, dincolo de gând, intenţie ori voinţă personală ori editorială. Nici nu ar fi putut fi altfel, pentru că aşa a vrut universul sau Dumnezeu sau conştiinţa universală. Într-o firească curgere a fluxului vieţii, întâlnirea mea cu Alexandrina Carmen Ene a fost orchestrată de acelaşi univers cu  cinci ani în urmă, şi, exact la fel a fost şi reîntâlnirea cu ea, de data aceasta palierul comunicării noastre fiind el înşuşi o altă paradigmă. Cu alte cuvinte, aşa a fost să fie. Ştiam  foarte puţine lucruri despre Carmen. Ştiam că dr. David R. Hawkins îi era drag, la fel cum dragi îi erau oamenii, dragă îi era viaţa, dragă îi era căutarea. Nu mă aşteptam să aflu despre ea că pictează. Poate tocmai datorită cuvântului care ne-ntâlnise şi care ne era un liant suficient. Minunată am rămas, încântată dincolo de cuvânt atunci când i-am descoperit tablourile. Şi nu oricând, ci chiar în timpul pregătirii acestui nou volum din colecţia atât de dragă mie, persoanei ce se ascunde pe undeva prin editorul Editurii Cartea Daath.

Din acel spaţiu de dincolo de cuvânt s-ar putea naşte alte cuvinte. Cuvinte care să povestească despre respirarea vieţii, despre cuprinderea spiritului, despre lumina din spatele luminii, despre formă ori culoare. Dar despre acestea nu eu aş putea povesti. Eu nu aş putea analiza picturile Alexandrinei Carmen Ene, eu doar aş putea scrie poezii. Şi voi face asta cândva.

“Purtătorul de cuvinte” se poartă pe sine prin lumea noastră, românească, înfăţişându-ne sensibilitatea şi cinismul, delicateţea şi puterea, strălucirea spiritului şi sfărâmarea minţii deopotrivă. Această carte  nu poartă doar cuvintele şi trăirile lui Ioan Gyuri Pascu, ci spune povestea fără de cuvinte a Alexandrinei Carmen Ene, povestea vie, colorată, luminoasă a florilor oameni, a oamenilor-flori.

Îi mulţumesc Alexandrinei Carmen Ene pentru frumuseţea ce este, pentru ceea ce mi-a dăruit şi a ales să dăruiască tuturor: pe sine.

Daniela Marin – editor

 

Advertisements

One thought on “Vernisaj – “Dupa licurici”

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s