Istoria se repetă?

Istoria se repetă. De ce se repetă? Pentru că în spaţiul experienţei umane, un spaţiu desemnat şi delimitat ce seamănă cu o spirală verticală, nu putem să nu trecem prin aceleaşi locuri de vreme ce ne rotim exact aşa cum totul se roteşte: pământul, luna, soarele, galaxia etc. La nivel individual, ne desenăm această spirală in funcţie de viteza cu care parcurgem spaţiul, ori de gravitaţie, adică de cât de puternică este atracţia exercitată de miezul existenţei noastre asupra acţiunilor-experienţelor noastre. Miezul existenţei noastre este sufletul.

Fiecare om are o perioadă de şansă, un cod exprimat în unităţi ale timpului. Avem şansa de a trece prin aceleaşi probleme, prin aceleaşi locuri de mare tensiune, prin aceleaşi intersecţii de forţe care sunt, în acelaşi timp, porţi. Pentru că în asemenea “locuri” există întotdeauna şi porţile către evoluţie.  În asemenea momente am putea ieşi din dimensiunile spiralei iniţiale, sau am putea lărgi diametrul ei, ne-am putea mări spaţiul de experientizare, am putea urca pe alt nivel.  Chiar dacă într-un aparent diferit context, într-un palier ce poate fi superior precedentului, noi suntem, de fapt,  în aceeaşi lecţie, doar că avem o altă perspectivă.  Privim acelaşi peisaj nu de la parter, ci de la etajul doi sau trei , dintr-un unghi diferit, părându-ni-se că ne aflăm într-un context diferit. Vom avea, prin urmare, altă perspectivă, vom avea un spaţiu vizual mai larg, vom putea vedea mai în ansamblu. Contextul rămâne, de fapt, acelaşi. Doar observatorul observă altfel.

Avansarea noastră prin experienţa vieţii şi evoluţia spirituală individuală ne desenează acest bloc înalt, cu cine ştie câte etaje, atâtea câte am putea urca într-o viaţă. Pentru a putea ieşi din această repetiţie, pentru a crea o nouă spirală, trebuie să murim şi să inviem, trebuie să dobândim capacitatea de a ţâşni prin porţile magnetice situate din loc în loc pe marginile destinului spiralat. Deciziile din momentele critice sau tensionate ale vieţii noastre pot fi asemenea catalizatori pentru schimbare, cheile potrivite porţilor ce ne deschid alte perspective.

De obicei, alegem în acelaşi mod. Deciziile noastre sunt marcate de o alegere între două posibilităţi, rareori vedem şi o a treia opţiune. Oricum, de regulă alegem în urma unui proces mental-raţional, având ca fundament dualitatea lumii şi drept procesor memoria, baza de date acumulată în timp. În timpul rotirii în jurul propriului ax.

Atâta ne place să ne invârtim! Unii, foarte puţini, realizează că se pot opri şi se pot face una cu miezul lor, cu esenţa lor. Şi-atunci nu se mai rotesc. Atunci nu mai au un loc, un centru al spiralei, ci sunt centrul, sunt contextul şi conţinutul simultan si neseparat. Dar asta e o altă poveste!

Acum o sută de ani începea primul război mondial, Războiul Naţiunilor. Chiar dacă data oficială a începutului acestui război, în care au murit peste 17 de milioane de oameni,  a fost 28 iunie 1914, declanşatorul fiind asasinarea moştenitorului tronului Imperiului Austro-Ungar în Serbia, adevăratele motive pentru care au început a sări una la alta naţiuni – ce nu aveau a împărţi combustibilul numit naţionalism – sunt mult mai vechi. Citez din Wikipedia:

“În ziua de 28 iunie 1914 Franz Ferdinand, arhiducele Austriei și moștenitorul tronului austro-ungar, a fost asasinat la Sarajevo deGavrilo Princip, un student naționalist sârb-bosniac. Acesta a făcut parte dintr-un grup de cincisprezece asasini, susținuți de Mâna Neagră, o societate secretă fondată de naționaliști pro-sârbi, cu legături în armata Serbiei. Asasinatul a amorsat tensiunea gravă, care exista deja în Europa. Rebeliunile de la Sarajevo provocate de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand au fost instigate de minoritatea sârbă, care era nemulțumită de anexarea în 1908 a Bosniei și Herțegovinei de către imperiul Austro-Ungar, ca și de invadarea și ocuparea violentă[2] a provinciei de către același imperiu, în 1878.”

O fi oare această perioadă de 100 de ani, acest interval care se împleteşte in jurul lui 4, un punct de intersecţie, un cod al şansei omenirii? În 1904 începea războiul între Rusia şi Japonia. In 1804 războiul între Imperiul rus şi cel persan, în continentul african războiul între Camerun şi Nigeria şi, bineînţeles, războaiele napoleoniene, revoltele sârbilor şi câte şi mai câte alte lupte în care ori se apăra dreptul la propria naţionalitate, limbă, tradiţie, ori teritoriu şi religie. În 1704 războiul civil din Polonia, războaiele Spaniei, Franţei, Rusiei… Nu cred că are rost să mai menţionez şi alte asemenea lupte ale oamenilor împotriva oamenilor. Internetul este la îndemână, studii de caz de asemenea. Eu nu mi-am propus nici măcar un studiu de caz numerologic. Sunt sigură că şi în alţi ani au început războaie poate şi mai mari. Însă ştiu despre două momente extrem de importante pentru istoria viitorului omenirii: 2014 şi 2017. Mai 2014 poate schimba viitorul. Alte două momente foarte critice vor mai fi în 2014. Deocamdată, 2017 a rămas “bătut în cuie”. Pentru că nivelul vibraţiei conştiinţei colective este incă un atractor de mari distrugeri. Pur şi simplu cu asta rezonează, acestea sunt consecinţele emisiei sale în Univers, aceasta este frecvenţa pe care o transmite. Ce alt răspuns ar putea primi, atunci?

Unii ar putea spune: “ dacă aşa vrea Dumnezeu, aşa este!…” Predicţiile ştiinţifice, raţionale şi de bun simţ ne indică de multă vreme haosul în care suntem. Şi asta pentru că la nivel individual alegem să purtăm războaie şi lupte, să minţim, să furăm, să inşelăm, să trădăm, cu alte cuvinte să ucidem singurul lucru care l-ar putea manifesta pe Dumnezeu-Pace-Iubire-Frumuseţe-Bucurie, şi anume: ADEVĂRUL! Vrem frumuseţe şi bucurie, dar nu suntem capabili să vedem frumuseţea adevărului. Îi vedem urâtul atunci când nu ne convine, când nu ne hrăneşte eul, nu ne mângâie pe creştet lăudându-ne, deşi adevărul nu este nici frumos, nici urât. Îl  transformăm instantaneu într-un inamic, crud, rău, şi pornim război impotriva lui să nu cumva să ne dărâme castelul nostru fragil, castelul din cărţi de joc!

Alţii spun: “totul este perfect aşa cum este. Acesta este planul, nu-l poţi schimba. Ignoră şi trăieşte tu în bucurie, abundenţă, în frumuseţea pe care ţi-o permiţi şi uită-i pe ceilalţi care, se află şi ei la nivelul la care trebuie să se afle. Piramida trebuie să aibă şi o bază.” Piramida cu baza pătrat, da, aşa este, trebuie să aibă o bază. Dar un tetraedru? O piramidă cu feţe triunghiuri echilaterale se poate sprijini pe oricare dintre feţele sale. Oricare dintre cele patru feţe ale sale poate deveni o bază. O bază spirituală, aş îndrăzni a spune, o viaţă de zi cu zi trăită în spiritul Respectului pentru Tot Ceea Ce Este, in spiritul Dumnezeului Pace, Iubire, Armonie.

Sunt şi alţii care spun: “totul este un joc. Este o iluzie. Doar ţi se pare că mor oameni, că sunt masacraţi, că ţâşneşte sângele, totul este butaforie şi cascadorie. E un film. Nimic din toate astea nu este Real.” Şi asta este adevărat. La fel cum sunt şi motivele şi motivaţiile pentru care ţările se luptă intre ele, pentru care pământul este găurit, pentru care puţinele modele pe care le-a avut omenirea au sfârşit prin a fi doar “interpretate” şi răstălmăcite. Şi dacă este un joc, cineva trebuie să câştige şi cineva trebuie să piardă, nu-i aşa? De ce nu spunem cu toţii, într-un glas: Stop joc! De ce acceptăm să jucăm? De ce există profesori, invăţători, înţelepţi, maeştri care vorbesc toţi despre iubire, despre cum să facă omul să ajungă să fie una cu sufletul lui aici, în jocul ăsta pe Pământ? De ce există un destin colectiv datorită căruia, vrei nu vrei, te găseşti in situaţia de-a fi de-o parte sau de cealaltă a unei baricade?

“E un vis pe care ai ales să-l visezi. Tot ceea ce este în afara ta este şi înăuntrul tău. Când vindeci înăuntru, vindeci şi în afară. Vindecarea este ieşirea din dualitate, din dualism. Nu inseamnă că opreşti definitiv şi comunicarea cu mediul-spaţiul visului. Câtă vreme iţi păstrezi corpul-contextul, eşti in acest vis. Visul continuă. Va fi altfel, vor fi alte proiecţii, alte experienţe. Corpul-contextul menţine lupta pentru manifestare, pentru energie, pentru putere, lupta pentru iubire, pentru înţelepciune, toate luptele astea există pentru că există vortexurile, pentru că există mişcarea şi atracţia şi electromagnetismul.” Ar putea spune alţii.

M-am răţoit şi eu la Dumnezeu de multe ori întrebându-l de ce permite atâtea crime, de ce stă şi priveşte ce face el însuşi-creaţia lui aici, pe planeta asta. Îi place? Îl satisface? Aşa se cunoaşte pe sine in toate aspectele? În plenitudinea infinitelor posibilităţi? Îi plac aceste imagini reflectate în oglinzile corpurilor umane? Mi-a răspuns cam tot aşa cum i s-a răspuns lui Jake, în filmul Avatar, Eywa va interveni doar atunci când fiinţa sa va fi în pericol, atunci când toate fiinţele sale vor fi ameninţate cu pieirea prin dezmembrare, prin întreruperea conexiunilor în reţea, când ea, reţeaua însăşi este în pericol. Restul este liberul arbitru şi desfăşurarea potenţialului. Energia poate fi oricum, şi bună, şi rea. Matricea nu ştie dacă e bine sau e rău, ci dacă viaţa ei este în pericol. Intervine pentru supravieţuirea sa la fel cum intervine răspunzând necesităţii oriunde s-ar manifesta aceasta. Legea necesităţii este cea care guvernează şi sprijină echilibrul vieţii în totalitatea sa, în ansamblul formelor sale de exprimare.

Pământul trece printre asteroizi şi meteoriţi care până acum, cei mai mulţi  – şi au fost destul de mulţi în ultimii ani – au explodat la marginea atmosferei terestre. Oamenii de ştiinţă au construit aparaturi capabile să trimită “proiectile” astfel încât să devieze traseul (clar ameninţător pentru Pământ) unor asemenea pietroaie cosmice. Au construit în ionosfera Pământului antene şi reţele de antene care pot influenţa circulaţia undelor, a radiaţiilor care pot transmite şi recepţiona în acelaşi timp şi pot crea o membrană, o altă reţea. Deci, în raport cu spaţiul pe care îl traversează, să spunem că apărarea planetară există şi continuă să se dezvolte. Tot aşa cum se pot devia tornade, se pot provoca cutremure, se pot face acum multe din lucrurile care, cu mii de ani în urmă, păreau a fi doar în puterea naturii. Omul a ajuns să stăpânească Pământul aşa cum a fost însărcinat s-o facă. Adică a ajuns să fie stăpânul sclavului său. Natura, pământul, animalele, plantele toate cele ale naturii sunt conectate şi ele, ca şi oamenii, la o inteligentă reţea, antenă de emisie-recepţie implicit, o reţea care se autogestionează, o matrice a energiei spiritului atras în manifestarea terestră.

Numai în aprilie au avut loc 7 cutremure cu magnitudinea peste 7 grade. S-au înregistrat erupţii ale vulcanilor din Ecuador, Guatemala, Insulele Fiji, Kamtchatka, Indonezia, Peru, Alaska… Peste 144 de cutremure mici în ultima lună, cutremure care distrug încet şi sigur clădirile din Oklahoma, care, de altfel, a avut parte de 2 până la 6 cutremure pe an până in 2008. Tornade, alunecări de teren, inundaţii din ce în ce mai multe in ultimii ani, accidente nucleare, petroliere, păsări căzute din cer, peşti şi alte animale marine au murit cu milioanele… ce au în comun peştii şi păsările cerului? Curenţii magnetici după care se orientează.

Rupturi sau foarte mici întreruperi în continuumul electromagnetic, suficient cât să afecteze conştienţa, raţiunea oamenilor, acea raţiune care se bazează pe memorie. Deşi nu este localizată in corpul uman, ci este o reţea la care corpul – creierul este racordat, memoria este un software al matricei acestei experienţe şi ea se poate altera prin modificări ale câmpului electromagnetic, nu doar prin inserţii de informaţii, prin conexiuni impuse ale unităţilor de informaţie.

Planurile oamenilor puternici şi conducători, afişaţi sau ascunşi în umbră, conţin mai multe variante de scenariu pentru aceşti ani. Ne interesează?… Unii încearcă să impună un alt scenariu, un scenariu cu mai puţine “causalities”. Să impregneze reţeaua cu iubire, pace, armonie, bucurie de jos in sus, atrăgând deopotrivă şi de sus în jos aceleaşi lucruri. Alţii se pregătesc pentru ştampilarea “human” şi “non-human”. Avansul tehnologic a ajuns în etapa “Atlantida”. Putem urmări colapsarea tuturor posibilităţilor, tuturor scenariilor, tuturor momentelor trecute, prezente şi viitoare, colapsarea tuturor raselor/tiparelor de om care au populat Pământul în acest prezent. Ar fi posibil ca toate să se topească, să fuzioneze astfel încât să se nască un nou tipar de om, o nouă rasă, o nouă lume, un nou Pământ? Ar fi ca şi cum am trece prin “Ochiul lui Eywa” ori prin centrul galaxiei sau printr-o gaură neagră pentru a ne naşte din nou.

Care ar fi sensul unui război mondial? Si mai multă frică inoculată oamenilor? Si mai multă ură, acum, că tot au început a se trezi mai mulţi, pană nu s-or face prea mulţi. Că dacă sunt suficient de mulţi… pierdem jocul! Acum este momentul să-i întoarcem înapoi în boxa lor. Si să mai reducem cantitatea, că prea s-au înmulţit. Dacă reuşim să-i facem să reacţioneze, gata! I-am înşfăcat!

Care ar fi, până la urmă, sensul acestui joc-film-iluzie-experienţă? Are un sens? Este Pământul o entitate parte din Dumnezeu, o entitate care a fost cândva liberă, apoi a fost cotropită şi cucerită, anexată, prin urmare ar trebui să ne dorim eliberarea ei? De-aceea ne tot trimitem în corpurile astea? Nu doar pentru a învăţa la Marea Academie a Ştiintelor Spirituale, ci şi pentru a elibera energia spirituală rămasă captivă printre planurile pământene?… Pentru marele joc trebuie să ne tot întoarcem aici până la eliberarea tuturor spiritelor, până la eliberarea omului din blestemul acelui dumnezeu?… Ce ar trebui schimbat, de fapt, pentru ca toate aceste lucruri să nu se mai petreacă? De ce a fost distrusă biblioteca din Alexandria, de ce s-au distrus atâtea alte biblioteci vii, oameni arşi pe rugul adevărului, de ce încă stau ascunse documente importante pentru adevărul omenirii atât în subsolul Vaticanului, cât şi în Muntele Athos? Ce se află în Muntele Athos şi catalizează procesul iluminării, al redobândirii dreptului la lumină? O fi ascuns vreun cristal kryptonian din lumea lui Superman?

Ce i-ar putea aduna pe oameni la un loc, ce i-ar putea opri din a se ucide între ei? Un pericol comun? Un pericol venit din cer, peste toţi deopotrivă? S-ar opri mascaradele acestea politice deviante, s-ar încheia odată cu falsitatea, cu mândria, cu iluzia posesiunii, s-ar permite accesul copiilor pământenilor la cunoaşterea autentică?… Nu ştiu. Poate vom afla.

Totul este o glumă?… Posibil. De ce nu? Pentru cine îşi permite să râdă, să se amuze, este o mare glumă. Tot ceea ce este gândit si exprimat prin cuvinte manifestă o poziţionalitate, o perspectivă, este limitat şi delimitat prin cuvânt. Cine accede la gândul neîmpărţit de cuvânt? Cine accesează conştienţa de dinaintea naşterii cuvântului?… Acela se trezeşte din vis!

Prezenţa, energia universală, energia vieţii, duhul sfânt veghează toate cele ce sunt oricum. Felul în care se pune la dispoziţie un corp, o conştienţă umană pentru a transmite prin sine mesajele Prezenţei, ţine de voinţă, de liber arbitru, de conştienţa conştienţei. Doar dincolo de cele 7 planuri, de cele 7 invelişuri, dincolo de cele 7 ceruri se poate recunoaşte libertatea, eterna viaţă, eterna iubire.

Până atunci, mai exersăm.

Repetitio est mater studiorum!

 

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s