Maestrul Dang dupa 7 ani

Astăzi se împlinesc şapte ani de când Spiritul Maestrului Dang s-a eliberat de corpul fizic pământean.

Şapte ani, într-un an şapte, la şapte luni după ce a început anul şapte.

poza MD comemorare

În urmă cu şapte ani nu ne venea a crede că ne-a “părăsit”. Nu puteam crede că atât de mare i-a fost întristarea că lumea nu vrea să se schimbe încât s-a hotărât să plece. Ne-a trebuit mult timp să ne obişnuim cu ideea şi mulţi dintre studenţii lui am căutat să ne adunăm la un loc în continuare, ca şi cum astfel am fi suplinit absenţa lui. Cu toate că ştiam foarte bine că nimic n-a murit, n-a dispărut, nu am pierdut ceea ce ne fusese dăruit deja.

Sunt mulţi oameni pe Pământ care s-au întâlnit cu Maestrul Dang, care au avut această întâlnire înscrisă în destinul lor, aşa cum repeta aproape la fiecare seminar Maestrul Dang. Fiecare suflet, pe orice palier de vibraţie s-ar fi aflat, oricât de mult sau de puţin a conştientizat valoarea acestei întâlniri, s-a conectat şi reconectat de fapt cu autenticul spirit.  Această întâlnire i-a deschis un nou capitol în viaţa pământeană şi o uşă pe calea realizării Sinelui. Fie că a putut a înţelege acest lucru, fie că nu, omul care a trecut prin această întâlnire s-a schimbat faţă de cum era, a avut o şansă în plus, indiferent care i-a fost în continuare calea şi destinul. Sunt mulţi care, nu doar că nu au avut şansa să înţeleagă, să recunoască sau să conştientizeze, dar l-au mai şi negat, au aruncat cu pietre, au ignorat din ignoranţă darul. Aşa cum se întâmplă mereu în istoria omenirii, curajoşii oameni care acceptă să-şi dedice viaţa pentru binele omului, pentru trezirea omenirii sunt rareori recunoscuţi şi iubiţi. Natura mentală a omului obişnuită să gândească între polii câştigului şi ai pierderii, întunecă şi obturează conştiinţa, sufletul, înţelepciunea autentică.

Obişnuia Maestrul Dang să pomenească foarte des despre Iisus şi despre Fecioara Maria, nu doar pentru că majoritatea studenţilor săi provenea din lumea creştină, paradoxal am putea spune, ţinând cont că omul Luong Minh Dang se născuse în Vietnam, într-o familie budistă. Pentru o minte trezită însă, nu mai este loc de religie, dogmă sau separaţie între oameni, între suflete. Nu existau asemenea bariere în mintea Maestrului Dang şi nici din iubire, compasiune şi iluminare, principiile, ţelurile sau sensul existenţei sale ca maestru pe Pământ nu a făcut o religie. Atâta vreme cât ne putem recunoaşte sensul, este firesc să mergem pe calea împlinirii sale. Şi, aşa cum spuneam, sensul existenţei sale ca maestru a fost trezirea omului, iluminarea omenirii. O singură cale este cea mai scurtă, şi-aceea este calea Iubirii, a Compasiunii, a renunţării la ego-ul plin de iluziile contextului din care s-a format. Dar acestea erau “principiile” pe care le-au înfăţişat şi marii avatari precum Buddha, şi Iisus, şi mulţi alţi maeştri autentici de-a lungul istoriei cunoscute a omenirii. Poate de-aceea unul dintre studenţii Maestrului Dang a pictat acest tablou. Aşa l-a perceput pe Maestrul Dang, aşa a fost pentru el sau pentru ea. Nu ştiu cine este autorul acestui tablou, dar l-am fotografiat când am fost în Australia în august 2008, la prima aniversare a eliberării Spiritului Dang din trupul vietnamezului Luong Minh Dang.

tabloul avatari

E-adevărat, din cuvintele Maestrului, traduse din vietnameză în multe alte limbi, poate că nu era foarte uşor de  recunoscut înţelepciunea, cu-atât mai mult cu cât cuvintele sale erau simple, atât de simple încât oamenii şi intelectul lor tind să ignore, să nege, să treacă pe lângă. Pentru că ceea ce este prea simplu ne pare prostesc. Intelectul are nevoie să se împăuneze în forme alambicate şi expresii complicate, are nevoie să pară complex, măreţ şi greu accesibil. De-aici şi drama continuă, alergarea după floricele şi arabescuri, luminiţe şi nuanţe deosebite, extra-ordinare. Adevărul este întotdeauna simplu şi, exprimat în cele mai puţine cuvinte, este chiar perla înţelepciunii.

Dar dacă din cuvintele rostite şi traduse nu era simplu de recunoscut adevărul, atunci din energia lui, din energia pe care o atrăgea şi o punea la dispoziţia tuturor studenţilor săi, indiferent unde se aflau aceştia, în aceeaşi sală în care se afla şi corpul maestrului sau în alte săli răspândite pe toate continentele, în această energie cu siguranţă se putea trăi direct Adevărul. Ieşit din tiparele clasice ale învăţăturilor despre aura maestrului, câmpul de informaţii şi frecvenţe pe care îl accesează un suflet într-un trup, Maestrul Dang spunea mereu că acea aură pe care unii dintre studenţi i-o puteau vedea, nu era aura sa personală, a persoanei, a omului Dang, ci era dovada Prezenţei lui Dumnezeu. Repeta mereu că omul este limitat şi fără de această energie a lui Dumnezeu nu poate realiza nimic, dar şi entităţile spirituale sunt limitate în lucrarea lor de barierele liberului arbitru şi ale constituţiei omului. “Numai un om poate ajuta un alt om!” repeta la fiecare curs, fără să explice neapărat că “Dumnezeu lucrează prin oameni pentru oameni.” Acei oameni care se dedică lui Dumnezeu, care devin prin proprie voinţă instrumente ale Adevărului-Iubirii-Păcii-Frumuseţii-Armoniei, care renunţă la dorinţele şi ambiţiile ego-ului, se înalţă în câmpul iubirii necondiţionate din care, ulterior se pot înălţa până la cel mai înalt Cer. Aceşti oameni sunt îmbunătăţiţi şi chiar trupul lor se poate schimba şi chiar trebuie să se schimbe , să se înţelepţească pentru a putea susţine şi cuprinde cele mai înalte frecvenţe ale Iubirii, ale Adevărului, ale Vieţii.

Amestecând umorul şi din când în când chiar uşoara ironie, cu seriozitatea, fermitatea, disciplina, angajamentul şi dedicaţia, Omul Dang îşi dorea să nu uităm că este om, la fel ca noi toţi şi ne repeta acest lucru deseori. Poate că îşi dorea să-l iubim pe el, omul nu doar starea de Maestru, căci glumea deseori spunând că deşi el ştie că noi îl privim ca pe un pricăjit de vietnamez, mic şi urât, el se uită din când în când în oglindă şi îşi spune că e frumos, încearcă să se convingă pe el însuşi de acest lucru. Omenescul acestor afirmaţii a surprins pe mulţi dintre cei care aveau anumite aşteptări cauzate de însuşirea anumitor informaţii DESPRE CUM AR TREBUI să fie un maestru.  Bănuiesc că la fel o fi fost şi cu Iisus, cu-atât mai mult cu cât a refuzat să predice “înţelepţilor” vremii, intelectualilor şi mult îmbuibaţilor de dogme şi păreri restrictive-esoterice ale timpurilor sale. Si cum Maestrul Dang pomenea adeseori despre învăţăturile lui Iisus, şi ne spunea că dacă le-am fi înţeles şi mai ales dacă le-am fi aplicat, nu am mai fi avut de ce să fim în acea sală, că, poate, cine ştie, ar fi fost invers, noi, creştini, am fi fost pe podiumul şi pe scaunul maestrului, iar el, un amărât de vietnamez ar fi venit să ne asculte, să înveţe de la noi, mulţi dintre studenţii săi se minunau de ce nu pomenea la fel de mult şi de Buddha şi, mai ales, se întrebau fără odihnă a cui încarnare era Maestrul Dang. Ei bine, râdea mereu, se amuza de asemenea curiozităţi omeneşti şi ne reamintea că numai omul îl poate ajuta pe om. Şi că, de vreme ce suntem cu toţii oameni, ceea  ce putem face unii pentru alţii este să traversăm iluzia şi să ajungem la Adevăr. În acel loc nu vom mai avea asemenea întrebări, aşa că, el nu avea de gând să ne spună nimic, tocmai pentru ca noi să ajungem acolo unde să nu mai fie nevoie să-l întrebăm pe el. De altfel, repeta şi acest lucru: “Eu nu am nevoie de discipoli. Eu nu vreau ca voi să fiţi discipolii mei. Pe mine nu mă ajută asta, şi nici pe voi. Eu vreau ca voi să fiţi ca mine, să fie miliioane de Maeştrii Dang pe Pământ pentru ca omenirea să treacă în următoarea etapă cu cât mai puţine pierderi.” Etapa aceasta, Epoca de Aur a omenirii, când arme şi lacăte nu-şi vor mai avea rostul, când oamenii vor vedea adevărul şi nimic nu se va putea ascunde, când telepatia va funcţiona natural şi nu va mai fi nevoie de dicţionare şi traducători, iar bucuria şi armonia în toată lumea, între toate regnurile, între toate domeniile de frecvenţe vor lumina viaţa, ar trebui să fie aproape. O parte din Menirea Maestrului Dang a fost şi este această deschidere şi pregătire pentru Secolul XXI, pentru Noul Om şi Noul Pământ, tot aşa cum şi Alice Bailey spunea că acest secol va fi un secol al maeştrilor, al oamenilor treziţi din iluzie, al oamenilor care au accesat adevărul şi iubirea în chiar fiinţa lor, care au devenit adevăr şi iubire, care au activat frecvenţele maestrului interior.

Omenirea a tins mereu către distrugerea, ascunderea, negarea sau măcar denaturarea adevărului în funcţie de nivelul colectiv al conştiinţei, în funcţie de comoditatea şi confortul oferit de scutirea de responsabilitate. La fel s-a întâmplat şi cu Iisus pe care, atâta vreme cât a fost în trup fizic, nici măcar cei care l-au urmat de colo-colo nu l-au înţeles şi nu l-au putut recunoaşte. De-abia după ce n-a mai fost limitat de corp, Sfântul Spirit a binecuvântat şi a înlăturat vălurile de pe ochii tuturor discipolilor săi, ori cel puţin a câtorva dintre ei. A deschis porţile energetice atât în corpurile fizice ale apostolilor, cât şi în corpul planetar. Activarea sau deschiderea 100% a chakrelor principale în corpul uman, marele dar pe care omenirea l-a primit prin Maestrul Dang şi cel puţin printr-o parte a studenţilor care au primit la rândul lor această capacitate direct de la Maestrul Dang, se poate numi şi “scoaterea celor şapte draci” din corpul Mariei Magdalena, prima şi singura care a văzut corpul Mântuitorului în lumina duhului său.

In mica sală din Melbourne de unde transmitea în toată lumea învăţăturile şi energia sa, Maestrul Dang avea pusă pe perete, in stânga sa, o tapiserie. În 2008, această tapiserie a fost aşezată altfel şi sub ea câteva fotografii speciale făcute în timpul seminariilor.

fecioara maria si MD

In ianuarie 2007, cu şapte luni înainte de părăsirea corpului, Maestrul Dang şi-a sărbătorit ziua de naştere cu mult timp în avans, la sfârşitul unui seminar special, cu un regim special faţă de celelalte. Atunci a fost invitat Gyuri Pascu să cânte. De obicei cânta numai Maestrul Dang la finalul seminariilor, pentru că îi plăcea tare mult să cânte. Atât la seminarul din noiembrie 2006, cât şi în ianuarie 2007, a cântat şi Gyuri. Această fotografie a fost făcută de un student din Italia. Bila albă de energie “obturează” capul Maestrului care, probabil, asculta cu mare atenţie vocea lui Gyuri.

 

Gyuri_MD_big orb

Ceea ce scriu este ceea ce am trăit. Experienţa este personală, prin natura ei subiectivă, aşa cum sunt toate experienţele oamenilor. Acolo unde, însă, se întâlnesc mai multe, e rost de adevăr. Aşa cum ştim, credinţa ne vindecă sau ne limitează, Adevărul ne eliberează!

Mulţumesc Maestrului Dang şi omului Luong Minh Dang pentru ceea ce a fost şi este pentru mine!

Cu iubire şi recunoştinţă,

Daniela Marin

 

 

Advertisements

One thought on “Maestrul Dang dupa 7 ani

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s