Neconventionala mea invitatie la Libraria Syntagma

Povesteam aseară cu nişte prieteni din Olanda (pe skype, bineînţeles), despre menire, despre cum ne mai simţim în lume, despre ce rost avem, despre vacanţe, despre subtilele capcane ale ego-ului, despre minte şi întrebările sale versus devotament, dedicare, slujire… Când apare ideea că nu faci destul sau că e inutil ceea ce faci, e clar că şi-a înălţat ego-ul căpşorul, cât să vadă: nu mai are cumva vreun loc să se înalţe maiestuos? Să fie şi el acolo, important? Să se ştie, să se vadă? Ispitele astea nu dispar parcă niciodată. Reapar  din când în când, se manifestă exact când ai uitat de existenţa lor, când stăteai calm şi liniştit în voia Graţiei, făcând exact ceea ce ţi se dădea de făcut, fără întrebări, fără iîndoieli!

Luasem laptopul în bucătărie, ca să şi gătesc în timp ce vorbeam cu ei despre lucruri atât de profunde, atât de importante pentru noi. S-aduci  Cerul pe Pământ, până în pământ, să-l respiri şi să-l iubeşti aşa, cu susu-n jos, nu e chiar simplu. Mereu găseşti motive să te-ntrebi dacă nu cumva ar fi bine să uiţi de toate, să nu mai vrei s-auzi nici de cursuri, nici de problemele altora, de nimic. Să-ţi vezi tu de cerul tău, că, vorba Dariei Gănescu, “Cerul işi poartă singur de grijă.” Şi, cum spuneam, găteam şi le povesteam despre recunoaşterea sufletelor aici, pe Pământ, despre amprenta energetică a sufletului pe care o poţi recunoaşte chiar şi în absenţa corpului fizic în care acel suflet cunoscut, prieten, partener îşi are de trăit experienţa. Este, posibil, de exemplu, să recunoşti acea amprentă a sufletului în maşina pe care o conduce acel corp locuit de sufletul pe care l-ai recunoscut. Maşinile poartă şi ele amprenta stăpânului lor. Eu am trăit asta. Alteori este suficient să intri într-o cameră în care sunt mai multe persoane, si totuşi, ochii tăi să se îndrepte spre una singură, eventual şi cea mai neimportantă. O priveşti o singură dată şi gata! Legătura s-a făcut.

Nu mai spun că este suficient să te gândeşti la numele unei persoane şi, deja eşti in legătură cu sufletul său. Uneori chiar şi cu mintea sau conştientul său. Asta depinde de persoană, de cât de receptivă este, sau de antrenată, sau cât de profundă este legătura dintre cele două suflete. Pentru că “Lumina este a sufletului. “ iar lumina este şi înţelepciune, şi voinţă, şi iubire!

Dar, cred că s-a făcut suficient de târziu. Mâine nu avem doar repetiţie la teatru, dar şi lansarea cărţii la Librăria Syntagma!Multumim Irina Maria Gănescu  pentru grafica tuturor afiselor, pentru grafica copertei acestei carti!

https://www.facebook.com/LibrariaSyntagma/photos/a.453472374691552.101363.450227611682695/868947483144037/?type=1&theater

Sper să ne întâlnim sufletele şi acolo, la Librăria Syntagma!

afis lansare syn

Advertisements

4 thoughts on “Neconventionala mea invitatie la Libraria Syntagma

  1. I-am trimis postarea ta lui Annemarie si mi-a raspuns :
    “Foarte adevarat a scris !
    Imi voi plimba sufletul acolo , asa cum l-am plimbat de muuuulte ori in locurile in care te-am stiut ca te afli tu. Uneori ai fotografiat , mi-ai trimis si mi-am recunoscut amprenta.”

    Like

    Reply

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s