Intre doua lumi

Între două lumi, lumea lui ieri şi lumea lui mâine, m-am oprit să-mi aflu rostul din acum. Am transmis mesajul, mi-am îndeplinit sarcina, mă pot relaxa.

Uneori trebuie să se întâmple foarte multe lucruri pentru ca doar un singur om, o singură minte ori un singur suflet să poată primi un mesaj de care are mare nevoie. Intr-o intersecţie a destinului sau la răscruce de drumuri, întotdeauna se aranjează întâlniri, se plantează idei, se orchestrează simfonii întregi. Ba chiar şi piese de teatru!

Şi dacă numai pentru un singur om s-au petrecut toate acestea, şi este minunat! Şi dacă sunt sau vor fi mai mulţi, deja este magnific!

Trecem uneori pe lângă Dumnezeu şi nu-l recunoaştem. Ne spune, ne vorbeşte, ne iubeşte, ne arată, ne mângâie, ne zâmbeşte… noi zâmbim uşor neatenţi, purtându-i de grijă celui ales drept mesager. “Bietul de el”, ne spunem în gând, “bate câmpii! Ce ştie el despre noi? Ce ne tot spune una sau alta? De unde să ştie adevărul nostru?”

Graţia Divină, Prezenţa sau pur şi simplu Iubirea ne-mbrăţişează constant, continuu. Nu suntem singuri niciodată. Fără de puterea ei, ego-ul nostru n-ar putea să facă nimic. Chiar şi atunci când habar n-avem că suntem susţinuţi, că ni se dă puterea de care avem atâta nevoie… Puterea aceasta vine din Iubire. Doar egocentrismul o poate ignora. O recunoaşte fals, mental, superficial, ca să dea bine, eventual pentru că este la modă. “Iubirea nu se supără pe suflet. Îl lasă să zboare mai departe, ca un pescăruş.”                                                      pescarus

Când omul se lasă iubit de Iubire, el înfloreşte, străluceşte. Când n-o recunoaşte, trage din greu, suferă, îndură, se-ngrijorează, îmbătrâneşte. Când gândurile lumii sapă răni în inocenţa noastră, ne sfărâmăm în suferinţe.

Uneori auzim şi gândurile nerostite. Astea ne dor cel mai tare. Pentru că  sunt trădări, sunt palme peste suflet. Sunt otrăvuri ce picură direct în inima noastră. Alteori nu le auzim nici pe acelea care ni se rostesc în faţă. Din neatenţie, din nebăgare de seamă.

Mda, observ că timpul se scurge lent în seara asta. Şi nu degeaba. Am nevoie de el, de timp. Am nevoie pentru a mă desprinde din toate, pentru-a mă-ntoarce la… Unde să mă-ntorc? Că n-am plecat nicăieri. Stau pe canapeaua asta şi mi-e dor de mare. Atâta tot. Şi totuşi, îmi vine să mă-ntorc. N-am unde, nu am niciun loc. Mă uit la mare-n amintirea mea.

IMG_20141024_095825IMG_20141024_123408

Advertisements

One thought on “Intre doua lumi

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s