Nu vedem de nas

Aşa am observat şi eu, cum au observat mulţi alţii înaintea mea. Nu vedem ceea ce este în imediata noastră apropiere. Nu vedem ceea ce este sub nasul nostru, dar suntem atraşi de ceea ce ne este departe, inaccesibil, eventual şi interzis. Omului, cu cât îi arăţi binele, cu-atât se-ndreaptă şi mai puternic spre opusul binelui. Cu cât îi arăţi răul, cu-atât îşi va dori binele.  Corpul uman, care este cuprins în contextul matricial arhetipal, funcţionează în doi timpi: pornit, oprit. In funcţia pornit se străduieşte să se adapteze la noianul ăsta de informaţii în care există. Se lasă traversat pentru că nu este altfel posibil atâta timp cât nu se poate înălţa muuult deasupra matrixului. Şi nu e o glumă, nici o fantezie. Cei care au avut acces, au înţeles. Puţini. Tare puţini. Probabil acei 0,4% din populaţia globului de care vorbea dr. Hawkins că au atins nivelul iubirii necondiţionate, ori poate chiar şi mai sus, la nivelul 600, nivelul iluminării, al păcii, al echidistanţei. Să atingi un asemenea nivel e una, să rămâi în el, e alta! Aici intervine destinul!

De-a lungul vieţii, destinul ne întâlneşte cu multe suflete şi cu multe persoane alcătuite din eu-l social, eu-l personal, eu-l filosofic, eu-l cultural, eu-l istorico-genetic-tradiţional şi alte eu-uri. Intâmplătoare sau neîntâmplătoare, aceste întâlniri lasă urme, vizibile sau invizibile. Grave sunt mai degrabă cele invizibile pentru că scapă raţiunii, scapă conştienţei şi asta ne transformă în victime sigure. In general, în jurul vârstei de 16 ani, fetele se înţeapă în fus, că nu-i degeaba nici povestea aia. Ce se întâmplă? Sacrul-lumina-puritatea-seninătatea intră în adormire. Adormirea asta nu înseamnă doar starea cunoscută sub numele de somn, ci mai degrabă un soi de inconştienţă, de neparticipare a conştienţei autentice, o stare de renunţare la lumina sufletului.. Se intră, uşor-uşor, în bucla către întuneric. Apar îndrăgostirile, trădările, pierderile, devierile, suferinţele, pentru că, şi biologic şi chimic vorbind, explodează hormonii. Reacţii în lanţ, nebănuite şi neconştientizate, declanşează erupţii vulcanice, care, la rândul lor, declanşează izbituri puternice în zidul răului. Perioada asta poate să ţină până pe la 22 de ani, chiar 23. O nouă intersecţie în jocul ăsta multi-level se-nfăţişează ca oportunitate pe la vârsta aceasta. Unii se căsătoresc cu oameni, alţii cu profesia sau serviciul. Intr-un interval scurt urmează a doua intersecţie, 27-28 de ani în care ţi se oferă pe tavă un răspuns important: eşti bine încadrat sau nu pe autostrada experienţei tale. Apar, dacă nu au apărut până acum, căsătoriile, copiii, apar şansele de avansare sau de perfecţionare. O mai ducem aşa până la 32 de ani. Ei, de-aici înainte urmează adevărul. Vârsta de 33 de ani este definitorie pentru adevărul sufletului. Dacă până aici ne-am scufundat şi perindat pe oriunde a bătut vântul matrixului, în jurul acestei vârste ne întâlnim cu adevărul cel adevărat, pe care doar sufletul ni-l înfăţişează. Apar marile decizii, marile întâlniri, marile teste şi recompensele lor. Un singur lucru este valabil în acest segment:  alegerea. Avem o singură alegere de făcut. Dacă nu ne ţinem de ea, ulterior, în anii ce urmează, vom constata că nefericirea se adună, se îngroaşă, se transformă în boală… La 42 de ani, mai avem un moment în care corpul ne arată că ceva nu este în regulă, dacă nu este în regulă. Urmează o lungă perioadă, până la 56 de ani, când s-ar putea să înţelegem într-un mod foarte dur ceea ce n-am fost în stare să înţelegem până acum.  Este chiar un tipar. Poate fi confirmat de foarte mulţi oameni oneşti. A fi aliniat suflet-trup înseamnă a primi daruri la fiecare asemenea intersecţie, la fel cum într-un joc de calculator primeşti vieţi sau puteri sau unelte mai ştiu eu ce, că eu habar nu am de jocurile astea mai mult decât că sunt spălătoare de minte, că au construit încet-încet o categorie de oameni… atipici. Şi-am să mă opresc aici până nu-mi sar în cap toţi jucătorii care nu conştientizează încă felul în care li s-a schimbat gândirea de când joacă jocuri, sunt fani, hrănesc cu energia, inteligenţa şi lumina lor toate programele subliminale incluse. Nu săriţi! întâi întrebaţi-vă cum v-aţi schimbat, cum eraţi înainte de a deveni fanii unui joc. Nu trageţi în mine până când nu vă deschideţi mintea către această întrebare. Şi chiar n-aţi avea de ce trage, pentru că nu pune nimeni in pericol jocul sau plăcerea sau dependenţa voastră. Doar voi vă puteţi întreba, înţelegând că a omului gândire este plastică, adică se transformă clipă de clipă, în funcţie de informaţiile pe care le îngurgitează, fără de voie, poate doar din modă sau cu voie. Numai voi, dacă veţi căuta adevărul, veţi putea descoperi dacă v-aţi schimbat sau nu şi în ce fel. Restul nu contează oricum, pentru că vouă vi s-a insuflat iluzia că sunteţi stăpâni pe viaţa voastră interioară şi că asta vreţi voi cu adevărat. Sunteţi atât de siguri, încât nici măcar vântul puternic de-ar sulfa şi v-ar da jos această pălărie, şi voi tot n-aţi putea înţelege, ci aţi alerga repede-repede să prindeţi pălăria şi să vi-o puneţi pe cap. Asta îmi aminteşte de o piesă a lui Iosif Naghiu, “Sub pălărie”! Frumoasă piesă! Fiecare îşi joacă povestea de sub pălăria sa, la fel cum pălăriile îi împărţeau în grupe şi categorii şi pe studenţii de la Hogwarts. (Harry Potter)

Of, de unde am plecat şi unde-am ajuns! Intotdeauna ajungem acolo unde ne doare, acolo unde lucrurile nu sunt în regulă. Putem pleca, putem întoarce capul, putem ignora, putem … orice. Iar eu pot să închei articolul ăsta chiar acum reamintindu-mi că fiecare face exact ceea ce poate face, că alege exact ceea ce poate alege din iluzia înconjurătoare şi că este singur responsabil pentru asta! Stop joc!

artificialhumans36_01

Advertisements

2 thoughts on “Nu vedem de nas

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s