Pe înserat

IMG_20160714_211534

Mă aşezasem la malul înserat al mării şi-o tot priveam, o respiram sau o lăsam să mă respire cu fiecare val, să mă-nnopteze cu fiecare far… Cum se mai jucau şi farurile astea trei, aprinse-n întuneric rând pe rând, de parcă îşi făceau cu ochiul cel copilăresc… sau poate-mi trimiteau vreun gând?…

Erau departe-n mare farurile jucăuşe. Ci chiar aici, în faţa mea, privind la cerul mării-acum atât de liniştită, brusc am zărit lumina ca de foc, c-a unui soare, nisipul luminând şi valurile revărsate-n ţărm cu o candoare pe care n-am trăit-o niciodată. De unde aşa caldă, fină, ba chiar timidă-mbrăţişare apropiindu-se din spatele-mi doar nisipos? Am tras de timp şi capul n-am întors. De ce să-mi stric povestea fără rost? Un felinar stradal, ba chiar banal îmi va fi fost! Ori poate-un alt far şi mai copilăros?…. Mă-mbrăţişa din ce în ce mai strâns căldura blândă şi-aurie până când n-am mai suportat să nu mă-ntorc şi să privesc cum însăşi luna jumătate îmi zâmbea. Şi pe sub ea, o stea. O, blândă lună şi tu, blândă stea, cât de aproape-mi sunteţi! cum voi mă-mbrăţişaţi pe mine şi pe marea mea!… Pe creştet brusc, o altă mângâiere, de astă dată puţin mai aspră am simţit. Deasupra mea, o altă stea!  Ce dialog se-nfiripase între luminătorii lumii de mărgele! Ziceam că nu-mi vorbeşte nimenea? Păi, uite-acum câte poveşti cereşti mi se arată-mpărăteşti de-mi vine să mă-ntind, să dorm aşa, îmbrăţişată-n stele, lin adormită de valurile menestrele…

 

Acestea le-am simţit şi le-am gândit aseară, 14 iulie. Asta după ce, pe 13 iulie, marea furioasă îmi cerea să fac ceva… Din partea sudică venea o tulburare gravă. Şi dinspre Turcia şi Grecia, ba chiar şi dinspre alte mări, precum Mediterana, apa şi aerul păreau atât de îngrijorate. Cutremurele mici din ziua aceea, din vestul şi centrul Turciei, Marea Egee, Grecia,  ba chiar şi Cipru, păreau să confirme neliniştea pământului din toată zona asta. Raţele sălbatice zburau dinspre sud înspre nord. Toate elementele naturii mă anunţau că nu e bine ce urmează să se-ntâmple. Neliniştea mă ţintuia într-o continuă rugăciune, simţindu-mă neputincioasă în faţa atâtor tulburări. Ce-avea să se mai întâmple iar?… Avea! Iată că s-au întâmplat destule în numai două zile. Şi nu s-a încheiat.

Soarele a degajat o imensă cantitate de plasmă acum vreo săptămână. Din fericire pentru planeta asta, explozia s-a petrecut de partea cealaltă. Asta nu-nseamnă că nu ne va afecta sau că o alta nu va fi… Oamenii aleg şi-şi cer acestea. Aşa cum împinşi de tot felul de evenimente “construite” vor ajunge să-şi ceară singuri limitarea libertăţii… care va fi fiind aceasta. Desigur că totul va fi pentru binele lor!

Oamenii aleg “întunericul” cu fiecare vorbă de ură, cu fiecare clipă de nerespect, cu fiecare mică înşelătorie sau minciună, cu fiecare luptă pentru a fi mai tare, mai puternic, mai bun, mai de succes in comparaţie cu altul. Oamenii aleg frica. Oamenii nu recunosc IUBIREA! Oamenii răstignesc IUBIREA!

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s