Maria Gheorghiu

Sunt multe voci frumoase, ba chiar voci care cântă corect din punct de vedere muzical. Nu falsează, emit corect. Dar nu sunt mulţi oameni care să-şi lase sufletul să cânte odată cu vocea, deodată cu melodia şi cuvintele sale. Nu să interpreteze, ci să cânte. Eu aşa simt nevoia, să departajez aceste cuvinte şi universul care se află în spatele lor: interpretarea şi cântul. Interpretarea se leagă de “skills”, de capacităţi dobândite, învăţate, de inteligenţă, raţiune şi antrenament. Cântul sau cântatul vine din har, din suflet direct. Fără să scurtcircuiteze raţiunea şi antrenamentul, le supune cu blândeţe, cu iubire, le impinge dincolo de tehnicitate sau “performanţă” . Atinge naturalul şi armonia supremă. Atunci, corzile vocale vibrează după alte frecvenţe, unele pe care nu le putem măsura. Cel mult le putem percepe efectul asupra emoţiilor noastre.

Cam aşa m-am bucurat să descopăr aseară ascultând-o pe Maria Gheorghiu pentru prima oară într-un concert live.  Puterea sufletului său îmbrăţişa spaţiul, cuprindea sufletele celor prezenţi în clubul Spice – un loc  cu pereţii verzi ca viaţa şi albi ca puritatea iubirii divine. Un loc în care m-am temut să revin pentru că singura dată când îl vizitasem, cu aproximativ un an în urmă, o făcusem pentru Gyuri şi concertul său de-atunci. Şi-oricât aş încerca să-mi stăpânesc mintea, dar amintirile tot se recompun, ţâşnesc cu puterea unui proiector de film luminând prin supra-impresionare prezentul. M-am temut şi pentru că era prima ieşire la un concert, pentru că era 26, pentru că ştiam că Gyuri o aprecia mult pe Maria Gheorghiu. Dar mi-am impus să mă duc, mi-am spus că aceasta este cea mai bună ocazie pentru a încerca să depăşesc o parte din temerile impuse mie în ultima vreme. Lecţii importante, de altfel. M-am dus cu toată încrederea şi iubirea, mi-am lăsat sufletul să conducă şi, până la urmă, aşa a fost: a fost minunat să simt din nou căldura aceea a iubirii ce se naşte liber din sufletele adunate într-un loc, să aud cuvintele Mariei care a mulţumit publicului exact pentru acest dar pe care măria sa publicul îl face, chiar şi dacă nu e conştient. Dar este un schimb de daruri ce se petrece intr-o asemenea adunare. Pentru că artistul dăruieşte de pe scenă, atât cât poate, atât cât i se permite în funcţie de răspunsul sau de energia pe care o recepţionează venind din sală. Pentru o comunicare reală, insă, e nevoie de doi deopotrivă receptori şi emiţători. Conexiunea aceasta subtilă dintre artist şi spectator este cheia succesului oricărei manifestări artistice autentice.

De multe ori avem nevoie de dovezi. Mai ales atunci când vine vorba despre iubire, despre singura putere care poate muta munţii din loc. Dovezile pot fi atât de multe şi atât de nemateriale! Cum putem explica o senzaţie de căldură bruscă, de îmbrăţişare ce-ţi aduce liniştea şi echilibrul perfect, senzaţia de siguranţă şi bucurie atunci când nimic “material” nu se înfăţişează ochilor noştri? O senzaţie trăită dincolo de vreun gând, atunci când atenţia este concentrată pe cântul ce ţi-e dăruit, o senzaţie sau o trăire pe care nu poţi decât s-o conştientizezi că se petrece, ca un observator inocent, fără să-i cunoşti originea, fără să poţi vedea de unde s-a născut, fără să ştii care receptori din corpul tău au receptat şi ce au receptat astfel încât să se nască această senzaţie? Ce analizatori au transformat ce, astfel încât să te simţi dintr-odată iubit şi în siguranţă?

Nu am ascultat prea multe cântece ale Mariei Gheorghiu, şi nu sunt uşor impresionabilă. Aşa cum nu mi-a venit să cred că majoritatea juriilor europene (Eurovision) au votat pentru Salvador Sobral şi-atunci, după mult timp petrecut într-o negură, am revenit în frumuseţe, în speranţă, am putut trăi entuziasmul, tot aşa nu-mi vine să cred, dar recunosc şi mulţumesc invizibilei puteri ce m-a dus aseară la concertul Mariei Gheorghiu.

Am găsit pe fb-ul ei această înregistrare, făcută probabil cu un telefon, precum si poza ataşată. Sincer, nu cred că se poate capta, cel puţin nu încă, acea emoţie vie, acea energie a tresăltării sufletelor prezente în trupuri. De-aceea omul incă are putere, o imensă putere.

https://www.facebook.com/maria.gheorghiu.142

Mulţumesc Maria pentru că eşti aşa cum eşti. Să fii în continuare!

Şi mai am a mulţumi cuiva, unei doamne care m-a îmbrăţişat la intrare cu toată dragostea ei, unui suflet mare si frumos care poartă numele Carmen Toma. Câteva minute după îmbrăţişarea ei, mâinile mele au inceput a se încălzi, ba chiar şi amorţeala să dispară. Seninul din ochii ei a topit invizibila gheaţă ce pusese stăpânire pe corpul meu aproape intreaga zi.

Mulţumesc Iubirii şi Spiritului Artist ce ne înalţă în Frumuseţe şi Bucurie!

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s