Drujbele lumii – #poem 2

Se despoaie de tot răul adunat

din vară, din oameni, din carii,

pielea cea nouă răsare ca luna

între nouă şi plină

o lună timidă,

o lună şi mai bine de-un parc străbătut de himere

de gânduri rebele

ce coaja copacului au îngreunat

coaja

şi-acum, uite, atârnă

straiele rupte şi vechi .

 

Castanul puiet aşteaptă

să-i crească pe trunchiul fin ca de mătase

o haină mai groasă de iarnă,

ca o ţestoasă carcasă sub care

să nu mai audă

urâtul din humă

al oamenilor atât de deştepţi.

 

Tu, tinere castan,

te-ai dezvelit aşa, în toamnă?

Ai vreme altă coajă să-ţi creşti ?

Sau poate iar lungă toamna va fi

şi-n anul domini

măsurat în ruperi visate

de mult proiectate,

anul de-o sută şi ceva tânjite carate?

 

jjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjj

un contra(bas) stricat

un neiniţiat

cântă de zor în parcul unei ţări

jinduind faima,

accesul la taina succesului de peste mări

(se răsuceşte-n figuri de twist)

nu oboseşte

distracţia dansatorilor profesionişti

în sala rezervată balului să fie,

aproape cerşeşte

aplauze şi câte-un ban.

Un contra(timp) neobservat

un mare iniţiat

scindează hora în scurte lovituri de-arcuş.

 

20181011_140307

De jur-împrejurul-juriului ignorat

strigă-n surdină o jale cretină

din creta munţilor mărunţiţi de timpuri şi vânturi,

cei sfredeliţi de gânduri,

bolovani cu feţe străvechi, mişcă nisipul mării uitate

străfunduri lucitoare purtate prin râuri în burţi mai muntoase.

20181021_133513

Coloane de aur sprijină cerul

să nu coboare pe pământ

în timp ce

minunile din rădăcină-s tăiate

să nu mai fie invocate

acordeoane tăcute

în sunet de drujbe

tangouri ratate

înscrise în miezuri de viaţă.

20181011_150646.jpg

O buturugă de moarte

o proaspătă rană

un gol amintind de un pin aplecat

aşteptându-şi finalul senin.

Nu l-am văzut dărâmat

doar golul în cer ce-a lăsat

în ochi mi-a urlat.

 

Un roşu de sânge

pe trunchiuri plângânde

din sălcii-a strigat:

20181011_150259

“O lume de drujbe

crengi tinere frânge

pe-aleea de lângă lac

la orice oră vegheată de câte-un drac.

Să vină un erou să oprească

magia asta omenească!”

 

Eroii stau în cimitire

sacrificaţi

fără să ştie,

eroii ne privesc de-acolo cu uimire.

Nu pot pricepe această incomensurabilă prostie.

Eroii nu se ştiu a fi eroi.

Aşa că tac.

Ascultă drujbele cum taie crengi dintr-un copac ce n-avea boli,

ci altfel decât stâlpii de lumină, se înalţase aplecat.

 

Tot tinere şi crengile, ca trupurile arse

ori ciuruite de invizibilele gloanţe

vuind prin piaţa largă,

dar niciodată-nspre balconul înţesat

de alţi sforari mânuitori de drujbe

din spatele cortinei ce ascunde umbre mari

zdrelind privirile în sumbre idealuri de () granat.

 

De sânge-s însetate drujbele,

ci nu de tineri fără de păcat care să crească neamul

mai sus de cruci pe-acoperişuri de palat.

 

Moartea sărbătorită mai mult decât viaţa

fast ipocrit în jerbe împletit,

în cuvântări tocmite,

în sunete fardate

paiaţa aminteşte cum că n-a uitat şi, uite,

aprinde lumânări cu codul sfânt şi ştampilat.

 

Tu, tinere castan, cum te-ai născut aici şi-acum?

Ce sacrificiu curge-n seva ta?

Castanu-şi plânse-o frunză-n palma mea.

 

Iar drujba reîncepe a cânta

în falsele-i acorduri

aceleaşi imnuri

ce-n praful de ură

se-nghesuie-n scene

cu mici şi cu bere

obscene tarabe-mbrăcate-n podoabe cu iz naţional.

Oare s-or bucura strămoşii de mici, de ţuici, de jerbe, de bere

privind la neamul tot neadunat?

S-or bucura, că au scăpat!

20181021_130526

Copacii stau mărturie.

Rădăcinile lor ţin laolaltă pământul

păstrează seva străbună

curăţă aer şi mintea de zgură

copacii ne ţin laolaltă şi ţara şi neamul.

(De ce de tineri îi tăiaţi?

Aduceţi alţii, importaţi?)

 

 

Am început fix acum două luni cel de-al doilea poem lung. M-am săturat să-l aştept să crească, să se rafineze… să-i înţeleg nevoia de viaţă… de ce s-a născut, încotro se-ndreaptă… aşa că îl pun pe tava asta şi-l bag în cuptor. Dacă din schiţa asta se va coace un tablou, nu am de unde şti.

Mă incomodează proiectele care zac aşa, mi-atârnă de gânduri ca bolovanii.

 

(Fotografiile îmi aparţin.)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.