bloGazeta

Vorbeam azi cu un prieten şi mi-a căzut mărul din brad în capul Newtonian, aşa, de parcă am trăit degeaba până acum. Mă plângeam eu fără lacrimi de lume, că suferă de ”turmalită” , boală produsă de virusul fricii de-a ieşi din turmă, care afectează grav sănătatea mintală, prin urmare spirituală de care ne interesăm din ce în ce mai mulţi, ceea ce e bine, e tare bine pentru cine are muşchii antrenaţi şi resurse inepuizabile de iubire, credinţă şi curaj.

Şi, tocmai ce-i spuneam prietenului că oamenii noştri l-au asimilat aşa de bine pe Nenea Iancu a lu’ Caragiale, că-i aproape o excepţie să mai găseşti şi alte personaje pe piaţa românească.  Nu de alta, dar nu s-ar mai putea păstra regula dacă nu ar exista şi excepţiile. Înmulţi-s-ar excepţiile să se înmulţească! blestem eu cu năduf în răcoarea de pe malul lacului şi mă întorc spre scrierile pline de adrenalina după care aleargă alergătorii patriei.

Iată că românului nu-i place doar micul şi berea mare, ci îi place mult să intre prin budoarele oricui, cu atât mai mult cu cât voyerismul este propovăduit de stat şi puterile sale, în special şi bineînţeles de presă.  Cum să se formeze gustul pieţei – căci asta e denumirea poporului român pentru toţi producătorii de orice fel de produs, fie el media, multimedia, detergent sau talk-show – cum să se fie “educaţi”, să se formeze “cumpărătorii’ altfel decât prin absorbţia de fonduri distribuite prin televiziuni, radiouri, ziare şi reviste, internet, cluburi, cabluri, cercuri, secte sau secţiuni în cerc?

Ar fi foarte greu să ne mai imaginăm o creştere rapidă a economiei fără de astfel de instrumente. Bisturiul ce implantează direct în creierul mic al  românului gustul şi pofta pentru bârfă, critică şi trândăveală ( îngreunând puţin capul şi, drept urmare şi coloana vertebrală care, deh,  ce să facă, se apleacă şi ea) este un bisturiu şmecher! Nu l-au inventat românii, l-au inventat alţii, cu mult, mult înainte de amfiteatrele democraţiei greceşti.  Este un multi-bisturiu care pe de-o parte taie cu grijă firele inteligenţei naturale şi posibilităţile de relaţie şi conexiune între neuroni, pe de altă parte introduce hormonul fericirii de a scotoci prin penumbrele altora, nicidecum în propriile umbre. Nu lasă sângele să iasă pe dinafară decât atunci când e nevoie pentru rating şi arde ţesuturile superficiale ale inimii, suficient cât să anihileze receptorii specializaţi în bunătate, îngăduinţă, compasiune, iubire. Totodată, prin repetarea operaţiei se stabileşte reflexul pavlovian astfel încât, dacă o emisiune latră, vor lătra şi spectatorii ei.

Bine că mi-am amintit de câini. Nu ştiu dacă aţi urmărit vreodată o haită de câini stabilită printre tufişurile din apropierea Casei Poporului sau a Parlamentului sau cum i-o fi zicând acum super clădirii de pe lângă str. Uranus. Eu am observat. Câinii mici, de talie mai mică, sunt agitatorii. Ei încep să latre şi să se prefacă a fi marii păzitori ai bunurilor locului, ai proprietăţii, în timp ce câinii mai înalţi rămân tolăniţi şi liniştiţi, aruncând doar o privire. Dacă cei mici nu reuşesc să scape de ceea ce îi deranja sau li se părea lor că le ameninţă proprietăţile, de-abia atunci se ridică şi fraţii lor mai mari, şi Doamne feri să se pornească aceştia la adunare. Fraţii sunt fraţi şi nu se lasă la nevoie.

Cam aşa şi cu înălţimile ierarhiilor omeneşti.

Ce doreşte românul să se schimbe pe ici pe colo, prin părţile esenţiale, dar să se schimbe odată, fără să-i ia cineva, cumva, emisiunea, ziarul sau şueta de la colţul străzii? Românul doreşte să fie recunoscut drept un cetăţean european ( cel puţin european dacă nu mondial) civilizat, inteligent, talentat, ospitalier, harnic, frumos, demn de a i se ridica o statuie şi nu dreptul la muncă prin britaniile colonizatoare (nu, nu e vorba despre iz, despre colonie, şi nici despre cure de dezintoxicare, nu-mi puneţi în cârcă ceea ce nu am gândit!). Românul vrea să nu se mai jeneze că e român când se duce să-şi dea banii de concediu prin străinătăţuri şi pentru asta continuă să citească aceleaşi ziare de scandal, aceleaşi articole pe internet, să urmărească aceleaşi talk-showuri care, în final, îi dovedesc că, într-adevăr, chiar nu suntem un popor cu bun simţ, educat, civilizat, chiar nu merităm să ni se ridice nicio statuie, chiar dacă prin părţile acestea au locuit civilizat şi înţelept unii de-s mai vechi ca Sumerul sau India. După ce se revoltă o clipă pentru că tocmai cei pe care îi admiră, îi urmăreşte şi îi crede pe cuvânt îi spun că “asta e, suntem nişte necivilizaţi”, se resemnează şi îşi adaugă obolul lipsei de încredere în reuşita acestui popor de a se elibera din “gazetărie”.

Românul îşi pierde timpul în care ar putea să citească ceva care să-i înalţe mintea şi sufletul cu adevărat citind ce şi-a mai cumpărat şi câţi bani a dat nu ştiu care vedetă politică, de televiziune sau din showbiz. Când să mai aibă timp să meargă la un concert când el nu pridideşte să-şi vadă toate emisiunile preferate, să citească toate paginile ziarelor rezistente la criză? Când să mai aibă timp să înţeleagă ce i se întâmplă lui, ce se petrece cu viaţa lui când nu apucă să afle nici măcar ce se întâmplă în viaţa tuturor personalităţilor publice?

Ce să mai vorbesc atâta, domnule?! Am înţeles; romănul vrea să citească Răcnetul Carpaţilor chiar şi în poiana lui Iocan! Românul vrea vorbe, românul vrea gazetă!  Să facem gazetă, dară!

©Daniela Marin

One thought on “bloGazeta

  1. De la bun început omul suferă de teama de a nu fi părăsit, de a nu rămâne singur, nehrănit, neschimbat, nealintat, are nevoie de toate acestea pentru a supravieţui în noul mediu în care a intrat. Lumea din jurul bebeluşului îi este necunoscută cu excepţia mamei sale, singurul mediu relativ cunoscut pentru că acolo s-a format corpul său. Conştienţa bebeluşului ne pare inexistentă, la fel cum considerăm copiii autişti a fi bolnavi pentru că refuză să continue anumite tipare de relaţie cu lumea înconjurătoare, refuză să accepte toate graniţele şi regulile de funcţionare ale societăţii noastre. Ori bunul mers al societăţii trebuie să continue, nu? Doar continuă foarte bine!

    Nu ştiu dacă e adevărat, mi-a fost şi teamă să verific, dar am primit un email care m-a şocat. Mi-am repetat că nu, nu poate fi adevărat. Că nu se poate ca un parlament şi un guvern al unei ţări faimoase, europene, Belgia, să ia în discuţie eutanasierea copiilor autişti la cererea lor! Dar articolul acesta pare să spună multe alte lucruri şi despre Marea Britanie, unde deja se petrece eutanasierea copiilor autişti, şi despre reducerea cheltuielilor de tratament şi întreţinere prin eradicarea elementelor sociale ce nu sunt apte de muncă. Mâine, poimâine vor fi “eutanasiaţi” şi paraplegicii, şi cardiacii, şi oricine nu este un bun sclav executant, producător de servicii pentru surplusul corporaţiilor, a celor ce conduc de fapt lumea asta. (Apropo, urmăresc de câteva luni un serial foarte interesant: “Continuum”! Eu care nu mă uit la televizor decât extrem de rar, nu mă uit nici la seriale, am “descoperit” câteva seriale ce conţin informaţii interesante. Continuum a fost al patrulea, după “FlashForward”, “rEvolution”, “Touch”.)

    Întotdeauna marile crime se ascund în spatele unei acţiuni “de bine”. Orice descoperire ştiinţifică poartă stigmatul polarităţii în care ne scăldăm în masă: poate fi folosită înspre binele sau înspre răul omului şi al habitatului său. Dezinformarea, informarea parţială, zvonistica şi manipularea globală sunt arme la vedere, nu ascunse prin hangare sau laboratoare secrete subterane. De fapt, ar trebui să spun hipnoza în masă, aşa cum a ţinut să sublinieze un domn, foarte doritor de a mă cunoaşte, chestiona şi a mă distra cu un banc spus de două ori, ca să nu uit cumva, ori poate ca să înţeleg că e serioasă treaba… un domn care mi-a înşirat într-un timp foarte scurt calităţile dumnealui (consilier politic, om al cuvântului scris, rostit şi tipărit, mason, inteligent şi glumeţ, fără nicio teamă de a spune verde în faţă – şi în noul tip de economie eco – ceea ce gândeşte) pentru ca, în final, să-mi pună o întrebare: “Am şi eu o curiozitate. Cărţile astea (ale lui David R. Hawkins) au vreo valoare, chiar pot ajuta cu ceva, când vorbim despre hipnoză în masă?”

    Să spun şi bancul pe care mi l-a spus de două ori, a doua oară adăugând că el este pe jumătate rus: “Ce faci când îţi cere un rus prietenia pe facebook? Te aşezi imediat în genunchi şi-i ceri iertare!”

    Dar să revin la articolul despre eutanasierea la cerere a copiilor sub 18 ani, diagnosticaţi cu autism. Foarte mulţi dintre autişti au cel puţin o calitate extra-ordinară. (Am scris cu cratimă special, pentru a scoate în evidenţă faptul că este dincolo de ordinar, de obişnuit, căci acest cuvânt îşi pierde deseori sensul prim prin repetiţia şi şabloidizarea sa în alăturări ştiriste ce caută senzaţionalul.) Este plin internetul de astfel de genii care nu-şi pot lega şireturile sau nu-şi pot face nevoile fără de ajutor, dar care înţeleg matematica, informatica, fizica, biologia de la 4 ani, care pot să reproducă fidel prin desen imaginea Romei văzută o singură dată din elicopter şi câte şi mai câte. Îmi imaginez că pentru un astfel de geniu este într-adevăr tare greu să trăiască pe lângă noi, ceştilalţi, obişnuiţi să suportăm rutina socială, păcălelile pseudo-culturale şi religioase. Îmi imaginez că un astfel de geniu nu se bucură neapărat că a aterizat în această lume, dar nu îmi prea pot imagina cum de şi-ar cere el moartea, plecarea, ieşirea din spaţiul ăsta doar pentru că are voie s-o facă, adică legea îi permite să se ducă la doctor şi să-i ceară acestuia să-i facă o injecţie pentru că s-a săturat. O avea vreo limită de vârstă definiţia copilului minor şi autist în proiectul belgian? Copilul care nu poate să participe la bunul mers al societăţii, nu-şi poate aduce contribuţia la sporirea averilor controlorilor lumii, capătă totuşi dreptul de a-şi manifesta liberul arbitru şi a-şi cere singur extragerea din lume? El care nu este apt a judeca şi a se comporta corect după criteriile raţiunii acceptate de legiuitori???

    Cea mai eficientă tactică este aceea de a face populaţia să-şi ceară ea singură anumite legi. Cum este şi cazul legii bunului simţ şi a măsurii în presă. Ne-am săturat de mojicii, de pornografii, de un limbaj menit să sporească nivelurile inferioare ale conştiinţei umane, şi pentru asta cerem să se introducă cenzura. Legea, ca orice lege, va putea fi folosită şi altă dată, în alt context, atunci când legiuitorul va considera că o emisiune în care se dezvăluie informaţii ce au potential negativ, care ar putea speria populaţia, trebuie interzisă. Reinstaurăm cenzura, ne-o cerem singuri, în loc să investim în oameni şi-n schimbarea lor, in loc să scriem mii de scrisori televiziunilor şi radiourilor şi ziarelor astfel incât să aibă dovezile că nu ceea ce oferă ele este ceea ce se cere cu adevărat. Pentru că asta este replica de fiecare dată: asta cere publicul! Iar noi trebuie să facem rating! Gustul publicului se educă, şi, din păcate, mie mi se pare că după anii 90 a fost pervertit şi i s-a băgat pe gât spectatorului român ceea ce el nici nu cunoştea, nici nu avea cum să ştie dacă îi place sau nu. Alinierea cu occidentul în programele difuzate a fost alegerea şefilor acelor televiziuni şi nicidecum a publicului. “Pofta vine mâncând” zice o vorbă populară, şi bine zice, că până la urmă “obişnuinţa e a doua natură”.

    Cine a citit cartea “1984” poate înţelege că vizionarul său autor, George Orwell, şi-a dat chiar viaţa pentru a ne înştiinţa încă de atunci, din 1946, că “Big Brother” va veni! Sunt atâtea informaţii la vedere, atâtea posibilităţi de a înţelege ce se întâmplă de fapt, cum sunt manipulaţi oamenii să creadă, să simtă, să aibă emoţii, să vrea, să-şi dorească, ba chiar să se ucidă unul pe altul pentru credinţe, pentru a sluji altora… Inteligenţa omului este din ce în ce mai sufocată, otrăvită nu doar de chemtrails, de substanţe introduse în apă şi mâncare, ci de cele mai crunte otrăvuri: cuvintele, imaginile, sunetele, mirosurile, gusturile şi atingerile. Acestea sunt căile de acces în procesarea minţii, în dezvoltarea unei personalităţi, acestea sunt “orificiile” prin care ajunge falsul să domnească instaurându-se în credinţă. Şi pentru a năuci complet un creier, îi mai transmiţi şi unde specifice, care antrenează reacţii specifice, că doar corpul este o măşinărie cu cea mai performantă antenă de emisie-recepţie incorporată. E simplu. E general. Important este să eviţi trezirea. Îi ţii adormiţi şi năuciţi printre ştiri, curente, mode, modele, trenduri şi gata, ai o armată de bufniţe ce-au privit la luna plină şi care vor face exact ceea ce vrei tu să facă! (Legend of the Guardians, film artistic, desen animat, din 2010. Un mesaj social deosebit, aşa cum şi alte filme se străduiesc să transmită adevărate avertismente, nu doar desene animate precum Wall-e, dar şi Atlasul norilor sau chiar recenta ecranizare după Anna Karenina. Filtrele selective ale inteligenţei personale şi a nivelului spiritual îndeamnă către pierderea timpului şi a energiei proprii (până la îmbolnăvire) în scandaluri, bârfe, showuri cu infidelităţi sau showuri cu politicieni, ori către încă existentele forme de artă ce reuşesc să transmită vibraţia frumuseţii şi a iubirii, să transmită mesaje şi pilde conştiinţei superioare, conştienţei spirituale ce există implicit şi natural. Alegerea este a noastră!

    Oare parlamentarii belgieni chiar vor alege să voteze această lege? iata si articolul:
    http://www.infowars.com/euthanasia-for-children-nears-approval-by-belgian-parliament/

    © Daniela Marin

    Like

    Reply

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s