15 zile până la premieră

15!

15 zile până la premieră!

15 zile până la premiera spectacolului I Love Democracy!

(nu e chiar replica lui James Bond, dar…)

1 loc de unde puteţi cumpăra bilete:

https://www.bilete.ro/i-love-democracy/

5 actori în scenă: Robert Radoveneanu, Liviu Romanescu, Alice Nicolae, Corneliu Ulici, Iulian Burciu

Teaser realizat de Mihaela Tolan.

Advertisements

Acum un an sau 10 zile înainte de 23 septembrie

Mai sunt 10 zile până când 4×4 personaje se va juca din nou! Ne este dor de acest spectacol şi nu doar nouă, membrilor echipei acestui spectacol. Îmi displace şi mi-a displăcut întotdeauna limbajul de lemn, acele stereotipuri pe care le asimilăm din mediul înconjurător deoarece credem că aşa ne vine mai uşor să ne facem înţeleşi… dar trebuie să spun că 😉 spectatorii fideli Teatrului Spiritual ne-au comunicat acelaşi dor.

Mi-amintesc că anul trecut pe vremea asta fierbeam cu toţii între entuziasm şi îngrijorare, între încredere totală şi teama că nu va ieşi, că nu vom fi gata până în 19 octombrie. Cu toate stările, evenimentele adunate înaintea premierei, greutăţile şi toate acele momente urâte, nepotrivite artei, dar nu pot uita nu doar aplauzele furtunoase ale publicului ridicat în picioare, ci expresiile de pe chipurile actorilor la final. Şi-mbrăţişările de taină în care unii mi-au şoptit: “Iartă-mă că n-am avut încredere totală! Îţi mulţumesc!” sau “Uite că ţi-a ieşit!” N-am să uit nimic din ce a atins sufletul şi-ntreaga mea fiinţă, cu-atât mai mult cu cât un atare eveniment trebuie că va fi fost înscris acolo, sus, în Ceruri!

Iubesc această fotografie, deşi este neclară.

12144787_10201158043110363_8314860300412004303_n

Trecuseră deja vreo două minute de aplauze!

Fugind între cabina tehnică pentru lumini şi cea pentru sunet, mi s-a agăţat bluza stil cămaşă în mânerul unei uşi şi mi-au zburat doi nasturi chiar la inceputul spectacolului. Mi-am zis: “totul are un preţ. L-am plătit, aşa că va fi foarte bine!” Asta după ce, cu câteva ore înainte de premieră, îmi spărsesem un stop la maşină, neobservând o bară.:) Atât stopul, cât şi cămaşa mea au rămas la fel de-atunci!

Când Dumnezeu oferă şanse, nu-nseamnă că noi n-avem nimic de făcut sau că nu vom întâmpina greutăţi, că totul va merge uns şi lin. Atunci când suntem conştienţi că primim o şansă, un dar divin, trebuie să ne angajăm trup şi suflet pentru a înmulţi darul primit, pentru a aduce în manifestare fizică ceea ce am înţeles că ni s-a oferit. Dar ştiţi cum e vorba aia, că “până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii”? Prin multe teste trece iubirea omului, prin multe verificări încrucişate până când el, omul, se dovedeşte capabil s-o trăiască absolut, fără să mai vadă vreo opoziţie, fără să se mai opună iubirii, adică eliberat de frică, eliberat din închisoarea dualităţii.

Vorbeam cu cineva despre acest spectacol şi la-ntrebarea “în ce zonă se încadrează”, m-am blocat. “Adică? Scuză-mă, nu înţeleg întrebarea!” Şi chiar dacă aş fi înţeles-o, dar tot surprinsă aş fi fost. În orice zonă se poate încadra, dar mai ales în zona liberă se poate regăsi cel mai bine acest spectacol. Liberă de etichetări şi categorisiri, liberă de frica de a spune adevărul, ori de a prefera “teatrul normal” celui exhibitionist, în zona iubirii de oameni şi a bunului simţ. Comedie, dramă, tragi-comedie, absurd… mai ştiu eu ce alte categorii sau zone vor fi fiind potrivite?… Spectacolul ăsta e ca viaţa. Ce, în viaţa noastră trăim numai drame sau numai comedii? De-aceea am şi scris acel motto pentru 4×4 personaje:” Între comedia şi tristeţea lumii, ne jucăm de-a viaţa ori de-a teatrul. Sau trăim teatrul odată cu viaţa.”

N-am cum să ştiu ce va fi în 23 septembrie, dar am cum să transmit iubirea şi recunoştinţa mea celor care au sprijinit întruparea acestui dar divin pentru prima sa premieră, cea de la Palatul Copiilor. În primul, al doilea, al treilea şi-al patrulea rând (şi toate aceste “rânduri” pe primul loc) lor, ACTORILOR: Ioan Gyuri Pascu, Andrei Roşu, Ioana Ancea, Alice Nicolae! Fără de actori, nu există teatru! Şi-atunci când actorii cred într-un spectacol, când se întâmplă minunea realizării unei ECHIPE, frumuseţea se-nmulţeşte şi cuprinde totul şi pe toţi. Oamenii “din spatele” unui spectacol, susţin spaţiul actorilor:  Irina Maria Gănescu, Bogdan Bănescu, Iolanda şi Mihai, Octav, Costi, Eugen şi dl.Popescu au fost oamenii din “spatele” premierei de la Palatul Copiilor, primul-prim spectacol. Pentru premiera de la Teatrul de Artă mulţumiri întregii echipe a teatrului şi mai cu seamă lui Alexandru Gârjoabă! Pentru sprijinul moral trebuie să-i mulţumesc în special Dariei Gănescu, dar şi tuturor prietenilor care m-au hrănit cu încrederea lor şi cu iubirea lor!  Lui Dumnezeu i-am tot mulţumit şi-i tot mulţumesc în fiecare zi şi pentru orice, inclusiv pentru greutăţile sau aparentele blocaje cu care mă-ntâlnesc… aşa că ce să-I mai mulţumesc şi-acum? 🙂

Acestea le-am simţit a scrie acum, cu 10 zile înainte de reîntâlnirea cu 4×4 personaje!

banner-4x4-23-sept-2016

Afis de Irina Maria Ganescu