Colecţia Poezii, gânduri, desene – partea a III-a

Mie mi-au plăcut desenele Ucăi şi asta mi-era suficient. Aşa cum nu pot înţelege întrebarea “de ce mă iubeşti?” Când poţi înşira o listă de motive, o analiză critic-raţională a iubirii, mi se pare că nu faci altceva decât să cobori iubirea între zidurile dualismului minţii electromagnetice.

Cuvintele şi desenul

Desenele făcute de Uca Maria Iov pentru două dintre cărţile din această colecţie sunt o poezie în sine. De altfel, Uca Maria Iov nu este doar artist plastic, ci şi poetă.

Deşi am întâlnit-o în Olanda, pentru că locuieşte acolo de mulţi ani, întâlnirea cu domnia sa a fost una foarte românească. Mă aflam pe terasa unui restaurant când, aud în spatele meu pe cineva cântând unul din cântecele Mariei Tănase. Întorc capul şi văd profilul unei femei care desena, nu doar cânta. Desena portretul unui alt român din grup. M-am hotărât să-mi depăşesc timiditatea şi am rămas cu ochii aţintiţi asupra caietului. Aşa i-am urmărit construcţia unui portret. Uca desena mai întâi sufletul omului, acela pur, esenţa divină, nealterată de “lume”. Apoi adăuga liniile lumii brăzdătoare de chipuri. Multe chipuri se-ntâmplau până când unul singur rămânea şi acela era dăruit modelului. Poate că nu era doar un portret în cărbune. Poate era un mesaj diamantin înmânat posesorului de chipuri.

Spre suprinderea mea, Uca Maria Iov mă ştia. Adică primise cadou primul meu volum, “ea”, de la o prietenă comună. Nu doar îl citise, dar făcuse deja desene pentru câteva  dintre poeziile din acel volum, desene pe care avea să mi le trimită mai târziu. Uluită de toată această întâmplare-întâlnire, mi-am zis că sigur are un sens mai mare decât portretul meu desenat de Uca  la o cafea şi o ţigară pe terasa unui restaurant din Tiel.

Şi-ntr-adevăr, câteva luni mai târziu aveam să-i trimit manuscrisul celui de-al doilea volum de poezii, Eternul exerciţiu, iar ea avea să mă uimească cu desenele ei.  Bogdan Geană scria în recenzia acestui volum despre grafica Ucăi Maria Iov astfel: “Grafica în sine este tributară unui anumit gen de desen naiv, care multora le va aduce aminte de schiţele specifice oracolelor din liceu. Responsabilă de această “licenţă” este Uca Maria Iov, cea care combină un ludic naiv cu profunzimi sacre de tuşe, conturând un baroc al detaliului, alternat cu o simplitate aproape de desen pe asfalt, atunci când vine vorba de portretistică. Această manieră de ilustrare grafică este în directă consonanţă cu sâmburele propriu-zis al volumului.”

Nu mă pricep deloc la desen şi nici vocaţie de critic nu am. Nu pot aprecia dacă ceea ce scria dumnealui era adevărat, dar ştiu că… n-am prea înţeles. 🙂 Mie mi-au plăcut desenele Ucăi şi asta mi-era suficient.

Nu pot înţelege întrebarea “de ce mă iubeşti?”. Când poţi înşira o listă de motive, o analiză critic-raţională a iubirii, mi se pare că nu faci altceva decât să cobori iubirea între zidurile dualismului minţii electromagnetice, acolo unde nu poţi găsi decât o mică şi restrictivă parte din întregimea sa.

Eternul-exercitiu_cop-1Eternul-exercitiu_interior-22Eternul-exercitiu_interior-38Eternul-exercitiu_interior-20-desen

 

Eternul exerciţiu

Îţi trebuie un exerciţiu

o repetiţie în toate

dar mai ales în suferinţă

în naşterea prin mâini

în existenţa cuvintelor în vârful degetelor

sau a sentimentelor în mijlocul palmelor.

Îţi trebuie o repetiţie

pentru-a muri

şi-a învia.

Poezia preferată a lui Gyuri, dar şi a domnului Bogdan Geană:

”Să ucizi o pasăre în colivie este ca şi cum i-ai deschide portiţa
să zboare
după ce te-a văzut îmbătrânind.”

http://www.edituracarteadaath.ro/carti/poezii-ganduri-desene/eternul-exercitiu

 

Un an mai târziu, Ioan Gyuri Pascu s-a aşternut la scris. Şi-a tot scris, şi-a scris, timp de trei zile. Şi chiar dacă a încercat să continue şi după aceste trei zile, dar n-a mai curs nimic. Cum spunea ori de câte ori avea ocazia să vorbească despre această carte foarte dragă lui, “se închisese robinetul, gata! “ Astfel  s-au adunat gândurile celor trei zile într-o nouă carte în această colecţie: “În căutarea Armoniei”.

Am sunat-o pe Uca Maria Iov şi-am întrebat-o dacă ar vrea să facă desene pentru aceste texte, cugetări, învăţături, aforisme… ceva-uri frumoase şi de folos. I le-am trimis prin poştă, pentru că la vremea aceea Uca era total împotriva internetului, şi tot aşa a trimis şi ea desenele pe care ulterior le-am scanat şi le-am aşezat în această carte magică. Nu noi am denumit-o magică. Autorul textelor a auzit acest epitet din gura multor cititori care, deschizând cartea, au primit un ajutor, un răspuns la o întrebare, un înţeles pentru o frământare veche ori mai nouă.

ARMONIA

Aşa a apărut  În căutarea Armoniei. Mai sunt câteva desene  în carte semnate de Nicu Marcu şi de Alina Iulia Popescu.

Prefata

Vise

Untitledingeriumbra-luminafamilia

teama

Aceasta a fost a doua colaborare cu Uca Maria Iov şi arta sa.

http://www.edituracarteadaath.ro/carti/poezii-ganduri-desene/in-cautarea-armoniei

 

Advertisements

Luna

    (Că tot e lună plină şi tot pentru rubrica “Dialogul de azi” a fost scris şi dialogul acesta. E-adevărat, în 2015.)

 Luna

  • Te-ai uitat la lună?
  • De ce să mă uit la lună?
  • E plină.
  • Aşa, şi?
  • Şi, e frumoasă.
  • Aşa, şi?
  • Nu ştiu, parcă e specială, parcă e altfel.
  • Altfel decât o lună plină?
  • Da… Ţie nu ţi se pare?
  • O lună plină e o lună plină.
  • Bine, dar nu e la fel, niciodată nu e la fel.
  • Lucrurile astea sunt la fel. Pentru mine. Nu ştiu de ce ţi se pare ţie că ar putea fi altfel decât ca de obicei.
  • Care obicei?
  • Obiceiul nostru de a vedea luna pe cer, în diferite etape ale mişcării planetei în jurul axei şi în jurul soarelui, etc. Chestii de-astea!
  • Şi ţie ţi se pare că nimic nu se schimbă între un moment şi altul, între rotirile astea ale planetei în jurul soarelui? Ţi se pare că totul e la fel?
  • Cum poţi să crezi asta?
  • Uite ce e, iubito! N-am chef să ne certăm dintr-o prostie. Ce cred eu despre lună sau despre lucrurile care se văd în jurul nostru e treaba mea, dar asta nu trebuie să afecteze relaţia noastră.
  • Adică părerile tale sunt treaba ta, drept urmare şi părerile mele sunt treaba mea, să nu te mai deranjez cu astfel de întrebări că te supăr?
  • N-am zis asta! Of, dă-o naibii de lună, uite cum strică ea relaţia dintre oameni! Ce naiba, tu chiar crezi în prostiile astea?… Că ne influenţează, ne afectează, că se schimbă ceva? Eşti chiar aşa… naivă?
  • Ai vrut să zici că sunt proastă, de fapt, nu-i aşa?
  • Nu-mi pune mie în gură ce n-am spus.
  • Dar ai gândit.
  • De unde ştii tu ce gândesc eu?
  • De la tine.
  • Cum adică de la mine? Ce, eu ţi-am spus că te cred proastă? Crezi că eu aş sta în relaţie c-o proastă? Cum să crezi asta despre mine?
  • Alex, e luna mai, e lună plină, în noaptea asta va fi şi eclipsă de lună, Venus, Jupiter şi Mercur formează un triunghi, se sărbătoreşte coborârea luminii lui Buddha cel Viu, binecuvântarea anuală, este chiar o seară specială, cel puţin pentru mine.
  • Dar ce treabă ai tu cu Buddha? Ce, eşti budistă?
  • Şi dac-aş fi, te-ar deranja?
  • Iubito, spune-mi sincer, eşti budistă?
  • Şi dac-aş fi, te-ar deranja?
  • De ce-mi răspunzi c-o întrebare? Eşti şi evreică? Că era o vorbă că numai evreii nu răspund direct la întrebări, răspund tot printr-o întrebare.
  • Ţie îţi pasă de mine?
  • Normal că-mi pasă.
  • Mă iubeşti?
  • Sigur că te iubesc.
  • Ia-mă de mână şi hai să privim luna împreună, vrei?
  • Ok, privim şi luna. Dar mai întâi răspunde-mi la întrebări.
  • Care întrebări?
  • Dacă eşti budistă şi evreică. Şi dacă e aşa, atunci de ce n-ai spus până acum şi de ce-ai mers la Înviere?
  • Şi dacă aş fi toate astea la un loc, ce-ar fi?
  • Cum adică să fii toate astea la un loc? Aşa ceva nu se poate. Ori eşti creştin ori eşti budist ori eşti evreu.
  • Altfel nu se poate, nu? Nu poţi concepe totul la un loc, dar spui că mă iubeşti.
  • Ascultă! Mi se pare că în seara asta ai ceva, eşti pusă pe ceartă. Mai bine hai să mergem acasă să bem ceva şi să ne culcăm.
  • Nu, iubitule. Nu sunt pusă pe ceartă şi nu vreau să mergem acasă. Vreau să privim luna împreună, vreau să trăim iubirea împreună, vreau să fim cu totul împreună. În Cer şi pe Pământ. Sufletele noastre din cer să se unească, trupurile noastre pe Pământ să le primească.
  • Ai făcut o rimă. Eşti şi poetă?
  • Mi-ar fi plăcut să fiu poetă, dar nu sunt. Aşa cum nu sunt nici budistă, nici evreică.
  • Ah, slavă Domnului! M-ai liniştit! M-ai speriat destul de tare, să ştii. Nu de alta, dar nu ştiam cum o să ne despărţim, cum o să-mi fie, că eu m-am ataşat de tine, ştii? Îmi placi, mă simt bine cu tine. Îmi dai aşa, o putere, încredere în mine, ai tu ceva deosebit… Mi-ar fi fost tare greu.
  • Şi ai gândit toate astea între cele două întrebări?
  • Păi, nu chiar între ele, şi după ele, când am văzut că eviţi să-mi răspunzi.
  • Hm! Am înţeles. Gândeşti repede.
  • Sunt deştept.
  • Deşi dormi.
  • Faci mişto de mine?
  • Păi, atunci cum spui că dorm?
  • Ei, nu lua şi tu în seamă! Budisme de-ale mele!
  • Ştii ceva, nu mă lua peste picior! Eşti sau nu budistă? Răspunde-mi clar!
  • Clar!
  • Clar… adică eşti?
  • Clar este faptul că orice aş fi, nu sunt potrivită pentru tine.
  • Ce tot vorbeşti? Pe tine te-a-mbătat luna asta?
  • M-a trezit.

Extras din cartea “Povestiri de pe Pământ” – Partea I – Dialogul de azi  (dialoguri spirituale)

povestiri de pe pamant3

Fragment din spectacolul lectură din noiembrie 2015, cu actorii Ioana Ancea şi Andrei Roşu, cărora le mulţumesc şi azi.