Colecţia Poezii, gânduri, desene – partea a III-a

Mie mi-au plăcut desenele Ucăi şi asta mi-era suficient. Aşa cum nu pot înţelege întrebarea “de ce mă iubeşti?” Când poţi înşira o listă de motive, o analiză critic-raţională a iubirii, mi se pare că nu faci altceva decât să cobori iubirea între zidurile dualismului minţii electromagnetice.

Cuvintele şi desenul

Desenele făcute de Uca Maria Iov pentru două dintre cărţile din această colecţie sunt o poezie în sine. De altfel, Uca Maria Iov nu este doar artist plastic, ci şi poetă.

Deşi am întâlnit-o în Olanda, pentru că locuieşte acolo de mulţi ani, întâlnirea cu domnia sa a fost una foarte românească. Mă aflam pe terasa unui restaurant când, aud în spatele meu pe cineva cântând unul din cântecele Mariei Tănase. Întorc capul şi văd profilul unei femei care desena, nu doar cânta. Desena portretul unui alt român din grup. M-am hotărât să-mi depăşesc timiditatea şi am rămas cu ochii aţintiţi asupra caietului. Aşa i-am urmărit construcţia unui portret. Uca desena mai întâi sufletul omului, acela pur, esenţa divină, nealterată de “lume”. Apoi adăuga liniile lumii brăzdătoare de chipuri. Multe chipuri se-ntâmplau până când unul singur rămânea şi acela era dăruit modelului. Poate că nu era doar un portret în cărbune. Poate era un mesaj diamantin înmânat posesorului de chipuri.

Spre suprinderea mea, Uca Maria Iov mă ştia. Adică primise cadou primul meu volum, “ea”, de la o prietenă comună. Nu doar îl citise, dar făcuse deja desene pentru câteva  dintre poeziile din acel volum, desene pe care avea să mi le trimită mai târziu. Uluită de toată această întâmplare-întâlnire, mi-am zis că sigur are un sens mai mare decât portretul meu desenat de Uca  la o cafea şi o ţigară pe terasa unui restaurant din Tiel.

Şi-ntr-adevăr, câteva luni mai târziu aveam să-i trimit manuscrisul celui de-al doilea volum de poezii, Eternul exerciţiu, iar ea avea să mă uimească cu desenele ei.  Bogdan Geană scria în recenzia acestui volum despre grafica Ucăi Maria Iov astfel: “Grafica în sine este tributară unui anumit gen de desen naiv, care multora le va aduce aminte de schiţele specifice oracolelor din liceu. Responsabilă de această “licenţă” este Uca Maria Iov, cea care combină un ludic naiv cu profunzimi sacre de tuşe, conturând un baroc al detaliului, alternat cu o simplitate aproape de desen pe asfalt, atunci când vine vorba de portretistică. Această manieră de ilustrare grafică este în directă consonanţă cu sâmburele propriu-zis al volumului.”

Nu mă pricep deloc la desen şi nici vocaţie de critic nu am. Nu pot aprecia dacă ceea ce scria dumnealui era adevărat, dar ştiu că… n-am prea înţeles. 🙂 Mie mi-au plăcut desenele Ucăi şi asta mi-era suficient.

Nu pot înţelege întrebarea “de ce mă iubeşti?”. Când poţi înşira o listă de motive, o analiză critic-raţională a iubirii, mi se pare că nu faci altceva decât să cobori iubirea între zidurile dualismului minţii electromagnetice, acolo unde nu poţi găsi decât o mică şi restrictivă parte din întregimea sa.

Eternul-exercitiu_cop-1Eternul-exercitiu_interior-22Eternul-exercitiu_interior-38Eternul-exercitiu_interior-20-desen

 

Eternul exerciţiu

Îţi trebuie un exerciţiu

o repetiţie în toate

dar mai ales în suferinţă

în naşterea prin mâini

în existenţa cuvintelor în vârful degetelor

sau a sentimentelor în mijlocul palmelor.

Îţi trebuie o repetiţie

pentru-a muri

şi-a învia.

Poezia preferată a lui Gyuri, dar şi a domnului Bogdan Geană:

”Să ucizi o pasăre în colivie este ca şi cum i-ai deschide portiţa
să zboare
după ce te-a văzut îmbătrânind.”

http://www.edituracarteadaath.ro/carti/poezii-ganduri-desene/eternul-exercitiu

 

Un an mai târziu, Ioan Gyuri Pascu s-a aşternut la scris. Şi-a tot scris, şi-a scris, timp de trei zile. Şi chiar dacă a încercat să continue şi după aceste trei zile, dar n-a mai curs nimic. Cum spunea ori de câte ori avea ocazia să vorbească despre această carte foarte dragă lui, “se închisese robinetul, gata! “ Astfel  s-au adunat gândurile celor trei zile într-o nouă carte în această colecţie: “În căutarea Armoniei”.

Am sunat-o pe Uca Maria Iov şi-am întrebat-o dacă ar vrea să facă desene pentru aceste texte, cugetări, învăţături, aforisme… ceva-uri frumoase şi de folos. I le-am trimis prin poştă, pentru că la vremea aceea Uca era total împotriva internetului, şi tot aşa a trimis şi ea desenele pe care ulterior le-am scanat şi le-am aşezat în această carte magică. Nu noi am denumit-o magică. Autorul textelor a auzit acest epitet din gura multor cititori care, deschizând cartea, au primit un ajutor, un răspuns la o întrebare, un înţeles pentru o frământare veche ori mai nouă.

ARMONIA

Aşa a apărut  În căutarea Armoniei. Mai sunt câteva desene  în carte semnate de Nicu Marcu şi de Alina Iulia Popescu.

Prefata

Vise

Untitledingeriumbra-luminafamilia

teama

Aceasta a fost a doua colaborare cu Uca Maria Iov şi arta sa.

http://www.edituracarteadaath.ro/carti/poezii-ganduri-desene/in-cautarea-armoniei

 

Advertisements

Translations

Eternul-exercitiu_cop-1

Few of my poems, translated from Romanian:

The Eternal Exercise

You need practice,

rehearsal – for everything,

mostly in suffering,

in your hands giving birth

to the words existing in your fingertips

and to the feelings in your palms.

You need rehearsal

to die

and resurrect.

(2001)

©Daniela Marin

Hanging

Somewhere between pleasure and sin

Between thought and feeling

Between fear and pride

Beyond the body

Between reason and desire

One day I found myself hanging

(1998)

©Daniela Marin  

Connections

It’s so hard to tie up the end of the feeling to the end of the thought

To pull that thread through the middle of your heart

bound to the stone

almost falling

into the ocean.

(1999)

©Daniela Marin

 

The Brightness of Silence

We kept silent

and silence filled our souls

one with the other.

We hold our hands

Until our just being bodies merged.

Then, only One God has shined.

(2003)

©Daniela Marin

I keep looking into your eyes

I keep gathering you

gathering myself.

(2002)

©Daniela Marin

How longer still will I have to mangle myself in these shards of world

to be reflected only into one,

That of the Light?

(2004)

©Daniela Marin

Learning the flight

Take the stone away

And you will discover the most beautiful syllable.

Take the river away

And from the dry path a divine song you will hear.

Take into your forgotten hands the broken wing

And the painting will so beautifully be shown to you.

Throw yourself into the sea

And from her murmur the dance will incarnate.

But before this,

Tear yourself

Mangle yourself

Smash yourself

From torment

Pain

Sadness

And bitterness

Live yourself again.

And then,

Reconciled

Ask for forgiveness and fly.

(2003)

©Daniela Marin

I should have been everywhere and nowhere

I should have been everywhere and nowhere

around you and far from you,

inside of you walking smoothly

or crazy about the passion of being here,

outside of you,

into the jungle of the nothingness.

(1999)

©Daniela Marin

Butterfly was struggling into the ashtray having one burnt wing.

The other wing was flying.

(1987)

©Daniela Marin

Falling into feeling

So much illness gathered round the feeling!

And what a light rising from the souls’ communion

just to come down

upon the body

afterwards!

(1998)

©Daniela Marin

The eye

I confessed my soul to You, Light!

You listened to it, then took it in your palm

rising it up, so high,

in front of your great eye,

so great,

(oh, God, how great!)

that you had to put me down again

so I could see it too.

(2003)

©Daniela Marin