Colecţia Poezii, gânduri, desene – partea a III-a

Mie mi-au plăcut desenele Ucăi şi asta mi-era suficient. Aşa cum nu pot înţelege întrebarea “de ce mă iubeşti?” Când poţi înşira o listă de motive, o analiză critic-raţională a iubirii, mi se pare că nu faci altceva decât să cobori iubirea între zidurile dualismului minţii electromagnetice.

Cuvintele şi desenul

Desenele făcute de Uca Maria Iov pentru două dintre cărţile din această colecţie sunt o poezie în sine. De altfel, Uca Maria Iov nu este doar artist plastic, ci şi poetă.

Deşi am întâlnit-o în Olanda, pentru că locuieşte acolo de mulţi ani, întâlnirea cu domnia sa a fost una foarte românească. Mă aflam pe terasa unui restaurant când, aud în spatele meu pe cineva cântând unul din cântecele Mariei Tănase. Întorc capul şi văd profilul unei femei care desena, nu doar cânta. Desena portretul unui alt român din grup. M-am hotărât să-mi depăşesc timiditatea şi am rămas cu ochii aţintiţi asupra caietului. Aşa i-am urmărit construcţia unui portret. Uca desena mai întâi sufletul omului, acela pur, esenţa divină, nealterată de “lume”. Apoi adăuga liniile lumii brăzdătoare de chipuri. Multe chipuri se-ntâmplau până când unul singur rămânea şi acela era dăruit modelului. Poate că nu era doar un portret în cărbune. Poate era un mesaj diamantin înmânat posesorului de chipuri.

Spre suprinderea mea, Uca Maria Iov mă ştia. Adică primise cadou primul meu volum, “ea”, de la o prietenă comună. Nu doar îl citise, dar făcuse deja desene pentru câteva  dintre poeziile din acel volum, desene pe care avea să mi le trimită mai târziu. Uluită de toată această întâmplare-întâlnire, mi-am zis că sigur are un sens mai mare decât portretul meu desenat de Uca  la o cafea şi o ţigară pe terasa unui restaurant din Tiel.

Şi-ntr-adevăr, câteva luni mai târziu aveam să-i trimit manuscrisul celui de-al doilea volum de poezii, Eternul exerciţiu, iar ea avea să mă uimească cu desenele ei.  Bogdan Geană scria în recenzia acestui volum despre grafica Ucăi Maria Iov astfel: “Grafica în sine este tributară unui anumit gen de desen naiv, care multora le va aduce aminte de schiţele specifice oracolelor din liceu. Responsabilă de această “licenţă” este Uca Maria Iov, cea care combină un ludic naiv cu profunzimi sacre de tuşe, conturând un baroc al detaliului, alternat cu o simplitate aproape de desen pe asfalt, atunci când vine vorba de portretistică. Această manieră de ilustrare grafică este în directă consonanţă cu sâmburele propriu-zis al volumului.”

Nu mă pricep deloc la desen şi nici vocaţie de critic nu am. Nu pot aprecia dacă ceea ce scria dumnealui era adevărat, dar ştiu că… n-am prea înţeles. 🙂 Mie mi-au plăcut desenele Ucăi şi asta mi-era suficient.

Nu pot înţelege întrebarea “de ce mă iubeşti?”. Când poţi înşira o listă de motive, o analiză critic-raţională a iubirii, mi se pare că nu faci altceva decât să cobori iubirea între zidurile dualismului minţii electromagnetice, acolo unde nu poţi găsi decât o mică şi restrictivă parte din întregimea sa.

Eternul-exercitiu_cop-1Eternul-exercitiu_interior-22Eternul-exercitiu_interior-38Eternul-exercitiu_interior-20-desen

 

Eternul exerciţiu

Îţi trebuie un exerciţiu

o repetiţie în toate

dar mai ales în suferinţă

în naşterea prin mâini

în existenţa cuvintelor în vârful degetelor

sau a sentimentelor în mijlocul palmelor.

Îţi trebuie o repetiţie

pentru-a muri

şi-a învia.

Poezia preferată a lui Gyuri, dar şi a domnului Bogdan Geană:

”Să ucizi o pasăre în colivie este ca şi cum i-ai deschide portiţa
să zboare
după ce te-a văzut îmbătrânind.”

http://www.edituracarteadaath.ro/carti/poezii-ganduri-desene/eternul-exercitiu

 

Un an mai târziu, Ioan Gyuri Pascu s-a aşternut la scris. Şi-a tot scris, şi-a scris, timp de trei zile. Şi chiar dacă a încercat să continue şi după aceste trei zile, dar n-a mai curs nimic. Cum spunea ori de câte ori avea ocazia să vorbească despre această carte foarte dragă lui, “se închisese robinetul, gata! “ Astfel  s-au adunat gândurile celor trei zile într-o nouă carte în această colecţie: “În căutarea Armoniei”.

Am sunat-o pe Uca Maria Iov şi-am întrebat-o dacă ar vrea să facă desene pentru aceste texte, cugetări, învăţături, aforisme… ceva-uri frumoase şi de folos. I le-am trimis prin poştă, pentru că la vremea aceea Uca era total împotriva internetului, şi tot aşa a trimis şi ea desenele pe care ulterior le-am scanat şi le-am aşezat în această carte magică. Nu noi am denumit-o magică. Autorul textelor a auzit acest epitet din gura multor cititori care, deschizând cartea, au primit un ajutor, un răspuns la o întrebare, un înţeles pentru o frământare veche ori mai nouă.

ARMONIA

Aşa a apărut  În căutarea Armoniei. Mai sunt câteva desene  în carte semnate de Nicu Marcu şi de Alina Iulia Popescu.

Prefata

Vise

Untitledingeriumbra-luminafamilia

teama

Aceasta a fost a doua colaborare cu Uca Maria Iov şi arta sa.

http://www.edituracarteadaath.ro/carti/poezii-ganduri-desene/in-cautarea-armoniei

 

Advertisements

Repetiţie în Casa Inimii – 25 febr 2016

Repetitie-in-Casa-Inimii---afis-Facebook

“Inima mea, când vorbeşte, ştii, spune poezii.

Ochii mei sunt maeştri graffiti, pictează viaţă pe străzile pustii.

Mâinile mele dezmiardă orizontul scriind cu arătătorul: „speranţă”.

Mintea mea a obosit încercând să înţeleagă atâtea minuni

Şi-a intrat în vacanţă.”

Cu aceste versuri debutează spectacolul-poezie intitulat “Repetiţie în Casa Inimii”. O poezie din volumul “Purtătorul de cuvinte”, cea mai recentă carte semnată de Ioan Gyuri Pascu, apărută în 2013 la Editura Cartea Daath.

Deschizi această carte şi te întâmpină un motto: “Consumul excesiv de gânduri dăunează grav seninătăţii!” Ce faci? Îţi laşi gândurile mai încolo şi răsfoieşti cartea cu seninătate sau îţi ascuţi atenţia să găseşti acele gânduri care dăunează… auzi tu, seninătăţii!

Nu se ajunge prea uşor la această seninătate a iubirii. Oamenii se pierd printre raţiuni, mode, curente, judecăţi de valoare, ierarhii şi tradiţii, dar mai ales în mrejele instinctului educat să aibă, să posede, să îngrădească, să delimiteze “proprietatea”, în cazul acesta, persoana iubită, ba chiar iubirea în sine. Definim iubirea în funcţie de ceea ce învăţăm din mediul înconjurător, după modelele pe care le avem în jur. Ne dorim s-o definim, s-o înţelegem, ne dorim să îngrădim iubirea de teamă că ceea ce nu este definit raţional, nu este “în controlul” nostru, adică… are putere asupra noastră. Şi totuşi, iubirea ne trăieşte pe noi, atunci când este potrivit, nu atunci când ne dorim noi. Şi ne trezim aşa, trăiţi de iubire, speriaţi de iubire, sufocaţi de iubire pentru că, iată, a înconjurat pereţii între care ne-am izolat, apasă pe ferestrele şi uşile pe care le-am zăvorât bine-bine, ca nu cumva să pătrundă în casa noastră ceea ce nu ştim şi nu putem controla. Deschiderea inimii sau pur şi simplu acceptarea inexistenţei mărginirilor în care ne încredem cu atâta inteligenţă, ne schimbă lumea, schimbă experienţa-felul în care ne trăim viaţa. Dar nu, noi am învăţat să închidem, nu să deschidem! Frica ne-a învăţat să zăvorâm, nu să descuiem lacătele gândirii cu care suntem binecuvântaţi. Gândim, însă, între limitele lui zero şi unu, ca un computer, că de-aia am reuşit să-l inventăm. Şi-atunci, şi iubirea este gândită tot aşa. Încercăm s-o aşezăm într-o cutie, să-i lipim o etichetă, s-o definim prin antonime, s-o comparăm, s-o analizăm… adică, să n-o trăim.

În casa inimii omului se ascund tainele pe care le caută în afara sa, pe care simte nevoia să le afle. În casa inimii omului se ascunde seninătatea, împărăţia cerului iubirii.

Şi-astfel, o “Repetiţie în Casa Inimii” ne-ar putea aduce ocazia înţelegerii acelor lucruri de care ne temem şi care, astfel, sunt chiar blocurile de gheaţă ce-ascund căldura sufletului.

“Teama atacă. Iubirea alină. Teama îngrădeşte. Iubirea eliberează. Iubeşte-ţi teama şi dă-i aripi să zboare.” scria Ioan Gyuri Pascu în cartea “În căutarea Armoniei” (2005), o carte de cugetări, să spunem, de maxime ale înţelepciunii universale pe care autorul, aşa cum recunoaşte el însuşi, le-a primit în dar, care au curs în mintea lui timp de trei zile. Poate de-aceea această carte a ajutat pe mulţi, a fost un medicament pentru inimă şi minte şi este în continuare. Inspiraţia divină nu rămâne izolată între paginile unei cărţi, ci se răspândeşte prin ochii cititorilor mai departe, atingându-le sufletele, deschizându-le inimile.

Îmi doresc să se întâmple la fel şi cu acest spectacol-poezie, în care nu doar cuvintele scrise în cărţile lui Gyuri, dar şi cântecele sale să adie la porţile inimilor spectatorilor, să le îmbie să se deschidă înspre seninul iubirii ce suntem!

Afişul spectacolului este realizat de Irina Maria Gănescu, după coperta de cd concepută de Iarina Pascu pentru noul album compus de Ioan Gyuri Pascu şi intitulat chiar aşa:

“Casa Inimii”.

casa inimii

Vă aşteptăm joi, 25 februarie, la Teatrul de Artă Bucureşti, gazda spectacolelor noastre, ale Teatrului Spiritual!

Daniela Marin