Colecţia Poezii, gânduri, desene – partea a III-a

Mie mi-au plăcut desenele Ucăi şi asta mi-era suficient. Aşa cum nu pot înţelege întrebarea “de ce mă iubeşti?” Când poţi înşira o listă de motive, o analiză critic-raţională a iubirii, mi se pare că nu faci altceva decât să cobori iubirea între zidurile dualismului minţii electromagnetice.

Cuvintele şi desenul

Desenele făcute de Uca Maria Iov pentru două dintre cărţile din această colecţie sunt o poezie în sine. De altfel, Uca Maria Iov nu este doar artist plastic, ci şi poetă.

Deşi am întâlnit-o în Olanda, pentru că locuieşte acolo de mulţi ani, întâlnirea cu domnia sa a fost una foarte românească. Mă aflam pe terasa unui restaurant când, aud în spatele meu pe cineva cântând unul din cântecele Mariei Tănase. Întorc capul şi văd profilul unei femei care desena, nu doar cânta. Desena portretul unui alt român din grup. M-am hotărât să-mi depăşesc timiditatea şi am rămas cu ochii aţintiţi asupra caietului. Aşa i-am urmărit construcţia unui portret. Uca desena mai întâi sufletul omului, acela pur, esenţa divină, nealterată de “lume”. Apoi adăuga liniile lumii brăzdătoare de chipuri. Multe chipuri se-ntâmplau până când unul singur rămânea şi acela era dăruit modelului. Poate că nu era doar un portret în cărbune. Poate era un mesaj diamantin înmânat posesorului de chipuri.

Spre suprinderea mea, Uca Maria Iov mă ştia. Adică primise cadou primul meu volum, “ea”, de la o prietenă comună. Nu doar îl citise, dar făcuse deja desene pentru câteva  dintre poeziile din acel volum, desene pe care avea să mi le trimită mai târziu. Uluită de toată această întâmplare-întâlnire, mi-am zis că sigur are un sens mai mare decât portretul meu desenat de Uca  la o cafea şi o ţigară pe terasa unui restaurant din Tiel.

Şi-ntr-adevăr, câteva luni mai târziu aveam să-i trimit manuscrisul celui de-al doilea volum de poezii, Eternul exerciţiu, iar ea avea să mă uimească cu desenele ei.  Bogdan Geană scria în recenzia acestui volum despre grafica Ucăi Maria Iov astfel: “Grafica în sine este tributară unui anumit gen de desen naiv, care multora le va aduce aminte de schiţele specifice oracolelor din liceu. Responsabilă de această “licenţă” este Uca Maria Iov, cea care combină un ludic naiv cu profunzimi sacre de tuşe, conturând un baroc al detaliului, alternat cu o simplitate aproape de desen pe asfalt, atunci când vine vorba de portretistică. Această manieră de ilustrare grafică este în directă consonanţă cu sâmburele propriu-zis al volumului.”

Nu mă pricep deloc la desen şi nici vocaţie de critic nu am. Nu pot aprecia dacă ceea ce scria dumnealui era adevărat, dar ştiu că… n-am prea înţeles. 🙂 Mie mi-au plăcut desenele Ucăi şi asta mi-era suficient.

Nu pot înţelege întrebarea “de ce mă iubeşti?”. Când poţi înşira o listă de motive, o analiză critic-raţională a iubirii, mi se pare că nu faci altceva decât să cobori iubirea între zidurile dualismului minţii electromagnetice, acolo unde nu poţi găsi decât o mică şi restrictivă parte din întregimea sa.

Eternul-exercitiu_cop-1Eternul-exercitiu_interior-22Eternul-exercitiu_interior-38Eternul-exercitiu_interior-20-desen

 

Eternul exerciţiu

Îţi trebuie un exerciţiu

o repetiţie în toate

dar mai ales în suferinţă

în naşterea prin mâini

în existenţa cuvintelor în vârful degetelor

sau a sentimentelor în mijlocul palmelor.

Îţi trebuie o repetiţie

pentru-a muri

şi-a învia.

Poezia preferată a lui Gyuri, dar şi a domnului Bogdan Geană:

”Să ucizi o pasăre în colivie este ca şi cum i-ai deschide portiţa
să zboare
după ce te-a văzut îmbătrânind.”

http://www.edituracarteadaath.ro/carti/poezii-ganduri-desene/eternul-exercitiu

 

Un an mai târziu, Ioan Gyuri Pascu s-a aşternut la scris. Şi-a tot scris, şi-a scris, timp de trei zile. Şi chiar dacă a încercat să continue şi după aceste trei zile, dar n-a mai curs nimic. Cum spunea ori de câte ori avea ocazia să vorbească despre această carte foarte dragă lui, “se închisese robinetul, gata! “ Astfel  s-au adunat gândurile celor trei zile într-o nouă carte în această colecţie: “În căutarea Armoniei”.

Am sunat-o pe Uca Maria Iov şi-am întrebat-o dacă ar vrea să facă desene pentru aceste texte, cugetări, învăţături, aforisme… ceva-uri frumoase şi de folos. I le-am trimis prin poştă, pentru că la vremea aceea Uca era total împotriva internetului, şi tot aşa a trimis şi ea desenele pe care ulterior le-am scanat şi le-am aşezat în această carte magică. Nu noi am denumit-o magică. Autorul textelor a auzit acest epitet din gura multor cititori care, deschizând cartea, au primit un ajutor, un răspuns la o întrebare, un înţeles pentru o frământare veche ori mai nouă.

ARMONIA

Aşa a apărut  În căutarea Armoniei. Mai sunt câteva desene  în carte semnate de Nicu Marcu şi de Alina Iulia Popescu.

Prefata

Vise

Untitledingeriumbra-luminafamilia

teama

Aceasta a fost a doua colaborare cu Uca Maria Iov şi arta sa.

http://www.edituracarteadaath.ro/carti/poezii-ganduri-desene/in-cautarea-armoniei

 

Advertisements

NOI ȋn secolul XXI – Volumul 2

Sensul acestei colecţii este evident din însuşi titlul său. Pluralul NOI reflectă adunarea a cel puţin doi autori între copertele unei cărţi, autori care să vorbească despre noi, oamenii acestui prezent al secolului XXI. Fie că folosesc cuvântul sau imaginea, fie că folosesc forme diferite de expresie a gândurilor lor, autorii îşi adună sufletul şi mintea la un loc dăruindu-le lui NOI.

Acest concept s-a născut firesc din nevoia conştientizării limitelor care ne separă pe noi, oameni ai aceleiaşi omeniri, din nevoia îndepărtării acestor graniţe nefireşti şi iluzorii ce stau între sufletele noastre.

Dacă iniţial am pornit la drum cu ideea de a oferi acest forum celor mai proaspeţi observatori ai lumii, foarte curând am înţeles că mă contraziceam singură. Nicio limită de vârstă, nicio limită de stil nu puteau exista. De exprimare, da, bineînţeles, căci nu aş avea cum tipări un film. Poate doar scenariul lui.

Primul volum a zguduit adulţii cititori ai mărturisirilor şi expresiilor pe care autorii adolescenţi le-au oferit spre publicare şi, chiar dacă nu s-a bucurat de un succes de “piaţă”, el s-a înscris în conştiinţa colectivă a anului 2012 exact acolo unde îi era locul, exact aşa cum era necesar.

Al doilea volum apare, iată, doi ani mai târziu, adunând ȋntre copertele sale mesajele unor adulţi observatori ai realităţii ȋnceputului de secol XXI. Născute ȋn secolul trecut, cele două autoare privesc prezentul prin ochii ȋncărcaţi de experienţele trecerii prin cele două lumi, lumea comunistă şi lumea post-comunistă din România. Caracterul personal şi spiritual al oricărei experienţe umane, dincolo de orice sisteme, sociale sau politice, este chiar marca acestei colecţii, iar cele două autoare respectă cu stricteţe această cerinţă, ȋntr-o firească desfăşurare a propriilor observaţii, trăiri, experienţe. „Avem nevoie de mărturisire. Nu putem înainta fără de-a ne mărturisi. De fapt, aşa existăm, graţie acestei reciproce mărturisiri. Ne dovedim existenţa unul prin altul până când existenţa ni se dovedeşte nouă. După ce nici amintirea nu mai există, ne ştergem de praful din stele-adunat şi plutim mai departe, înapoi. Spre Sursă.”

Realism, lirism, spiritualism coexistă aproape dramatic ȋntre copertele acestei cărţi. Caietul Dariei şi Caietul Danielei, aşa sunt intitulate capitolele acestui al doilea volum, respectând o altă „cerinţă” a colecţiei NOI ȋn secolul XXI. Caietul sau jurnalul fiecărui autor este independent de celelalte caiete şi, totuşi, ȋmpreună alcătuiesc un ȋntreg.

O concluzie a prezentului volum, un mesaj comun pare să fie chiar textul de pe coperta patru:

„Numai ȋmpreună şi ascultându-ne unii pe alţii putem face acele schimbări necesare trecerii de la război la pace, de la ură la armonie, de la competiţie şi invidie la cooperare şi compasiune, de la o lume a falsităţii la o lume a Adevărului şi a Iubirii.

Schimbarea suntem NOI”

Dar aşa cum bine ştim, concluzia sau starea cititorului ajuns la finalul oricărei cărţi nu poate fi decât una personală.

coperta-noi-in-sec-xxi2   Coperta şi ilustraţia grafică din Caietul Dariei sunt realizate de Irina Maria Gănescu. Ȋn Caietul Danielei regăsim două dintre desenele realizate de Uca Maria Iov pentru ilustraţia volumului de versuri „Eternul exerciţiu” al Danielei Marin.

melc    oglinda

Desen de Irina Maria Gănescu                               Desen de Uca Maria Iov

Avansând ȋn conturarea unei tradiţii, şi acest al doilea volum va avea drept lansare un spectacol, la fel cum şi primul volum s-a prezentat publicului. Spectacolul „Eternul Spectator” va avea loc miercuri, 17 decembrie, ora 20:00, la Teatrul de Artă Bucureşti.

http://www.edituracarteadaath.ro/NOI-vol2/NOI-volumul2